copilet sms [At: DR. XI, 94 / E: copil + -et] (Rar) Copilărime.

copilet n., pl. urĭ. Fam. Mulțime de copiĭ.

copileț [At: I. CR. IV, 249, cf 220 / Pl: ~i și ~e / E: copil + -et] (Reg; mpl) 1 sm Vlăstar crescut pe lângă tulpina principală a porumbului, după prășitul al doilea. 2 sm (Pex) Copil² (1). 3 sm Vlăstar tânăr al unei plante care o împiedică în dezvoltarea ei normală. 4 sm Ramură tânără de pe tulpina unui pom. 5 sn Căprior. 6 sn Scaun mic cu trei picioare.

COPILEȚ sm. 1 🌿 Vlăstar care crește la rădăcina porumbului, puieț (👉 COPIL¹ 3): la prașila a doua, se rup ... și ~ii de la rădăcina coceanului (ION.) ¶ 2 🏛 Fie-care din cei patru căpriori mai scurți cari se împreună în unghiu cu căpriorii de la sapa casei [copil¹].

COPILEȚ, copileți, s. m. Vlăstar care răsare pe lîngă tulpina porumbului; copil².

COPILEȚ, copileți, s. m. Vlăstar care răsare pe lîngă tulpina porumbului; ♦ p. ext. copil³. – Din copil³ + suf. -eț.

COPILEȚ ~i m. Lăstar care crește de la rădăcină sau de la subsuoara frunzei unei plante. /copil + suf. ~eț

copileț m. 1. mlădiță la rădăcina copaciului sau a porumbului: copileții se mai numesc frați sau pui; 2. pl. căpriorii alipiți de spatele caselor țărănești. [Lit. copil mic (cf. fr. fille d’artichaut, vlăstar de anghinară)].

copiléț m. (d. cópil). Vlăstar, mlădiță, copăcel răsărit din altu. (Se zice maĭ ales despre cuĭburile de păpușoĭ cînd răsar prea mulțĭ la un loc și trebuĭe copilițĭ ca să rămîĭe fire puține, dar puternice).

copileț¹ (căprior, scăunel) s. n., pl. copilețe

copileț² (lăstar) s. m., pl. copileți

copileț s. m., pl. copileți

copileț s. m., pl. copileți

COPILEȚ s. v. copil.

copileț s. v. COPIL.

copileț, copileți, s.m. (reg.) 1. mlădiță, pui, lăstar (de porumb). 2. (la pl.) căpriori alipiți la spatele caselor țărănești.