5 definiții pentru «copilări»   conjugări

COPILĂRÍ, copilăresc, vb. IV. Intranz. A petrece (undeva sau cu cineva) anii copilăriei. – Copilărie + suf. -ări.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A COPILĂRÍ ~ésc intranz. A petrece anii de copilărie; a crește. /Din copilărie
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

COPILĂRÍ vb. (prin Transilv. și Maram.) a prunci. (Am ~ împreună.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

copilărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. copilărésc, imperf. 3 sg. copilăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. copilăreáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

2) copilărésc v. intr. (d. copil). Îs copil, petrec copilăria: am copilărit împreună cu el. V. tineresc 2.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink