COPÍLĂ, copile, s. f. 1. Fiică. 2. Fată mică, fetiță. 3. Fată tânără (după ce a trecut de vârsta copilăriei). 4. Fig. Fată naivă, nevinovată. – Copil1 + suf. -ă.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
IoanSoleriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
COPÍLĂ ~e f. 1) Fată în perioada de la naștere până la adolescență. 2) fig. Persoană de sex feminin lipsită de experiența vieții. /Din copil
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
COPÍLĂ s. 1. v. fetiță. 2. v. fată. 3. v. fiică.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
copílă s. f., g.-d. art. copílei; pl. copíle
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
copílă f., pl. e (d. copil). Fată mică. Fig. (adj.). Naivă: nu fi copilă!
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink