opțiuni
  • info

2 intrări

31 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COPERTĂ, coperți, s. f. Învelișul protector al unei cărți, al unei publicații, al unui caiet etc.; scoarță, învelitoare. [Pl. și: coperte] – Din it. coperta.

copertă sf [At: MAIORESCU, CR. II, 348 / Pl: ~te și ~rți / E: it coperta] 1 Înveliș protector al unei cărți, publicații, caiet etc. Si: copertină (1), învelitoare, scoarță. 2 (Înv) Plic. 3 Tas la orologiu. 4 Cuvertură. 5 (Mar) Punte.

COPERTĂ, coperte, s. f. Învelișul protector al unei cărți, al unei publicații, al unui caiet etc.; scoarță, învelitoare. [Pl. și: coperți] – Din it. coperta.

COPERTĂ, coperte, s. f. Învelișul unei cărți, scoarță. Te-au pus să ungi cotoarele broșurilor și apoi să le îmbraci în coperte. PAS, Z. I 274. – Pl. și: coperți (SAHIA, N. 96).

COPERTĂ s.f. Înveliș de carte, de caiet etc., învelitoare, scoarță. [Pl. -rte, -rți. / < it. coperta].

COPERTĂ s. f. înveliș de carte, de caiet etc., învelitoare, scoarță. (< it. coperta)

COPERTĂ ~e f. Înveliș protector de carton sau de hârtie groasă care se pune la o carte sau la un caiet. [G.-D. copertei; Pl. și coperți] /<it. coperta

copértă f., pl. e (it. coperta și coverta, id. d. coprire, a acoperi). Plic (Rar). Scoarță (învălitoare) de carte. – Pop. cupertă, plic; covertă și cuvertă (ngr. kuvérta), punte (la corabie).

COPERTA, copertez, vb. I. Tranz. A efectua operația de copertare; a lega. – Din it. copertare.

coperta vt [At: DN3 / Pzi: ~tez / E: it copertare] A pune copertă la o carte sau un caiet.

covertă3 sf vz corvetă

covertă2 sf [At: DRĂGHICI, R. 7 / Pl: ~te / E: ngr ϰουβέρτα] 1 Parte superioară a unei nave. 2 Punte de manevră.

covertă1 sf [At: ALEXI, ap. DA / Pl: ~te / E: ger Kouvert] (Trs; gms) Plic.

COPERTA, copertez, vb. I. Tranz. A pune copertele la o carte, la un caiet; a lega. – Din it. copertare.

COPERTA vb. I. tr. A pune copertele la o carte, la un caiet etc. [< it. copertare].

COPERTA vb. tr. a pune copertele la o carte, la un caiet etc. (< it. copertare)

A COPERTA ~ez tranz. (cărți, caiete, registre etc.) A înzestra cu copertă. /<it. copertare

*covértă, V. copertă.

cuvértă, V. copertă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

copertă s. f., g.-d. art. coperții/copertei; pl. coperți/coperte

!copertă s. f., g.-d. art. coperții/copertei; pl. coperți/coperte

copertă s.f., g.-d. art. copertei; pl. coperte / coperți

copertă, pl. coperte

coperta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. copertez, 3 copertează; conj. prez. 1 sg. să copertez, 3 să coperteze

coperta (a ~) vb., ind. prez. 3 copertează

coperta vb., ind. prez. 1 sg. copertez, 3 sg. și pl. copertează

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

COPERTĂ s. v. plic.

COPERTĂ s. învelitoare, scoarță, (înv. și reg.) tartaj, (reg.) tablă. (~ a unei cărți.)

copertă s. v. PLIC.

COPERTĂ s. învelitoare, scoarță, (înv. și reg.) tartaj, (reg.) tablă. (~ a unei cărți.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

copertă (coperți), s. f. – Învelișul protector al unei cărți, învelitoare. – Var. covertă, cuvertă. It. coperta (sec. XIX). Var. termen de marină, din ngr. ϰουβέρτα.

Intrare: copertă
copertă1 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F44)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • copertă
  • coperta
plural
  • coperți
  • coperțile
genitiv-dativ singular
  • coperți
  • coperții
plural
  • coperți
  • coperților
vocativ singular —
plural —
copertă2 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • copertă
  • coperta
plural
  • coperte
  • copertele
genitiv-dativ singular
  • coperte
  • copertei
plural
  • coperte
  • copertelor
vocativ singular —
plural —
Intrare: coperta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • coperta
  • copertare
  • copertat
  • copertatu‑
  • copertând
  • copertându‑
 singular plural
  • copertează
  • copertați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • copertez
 (să)
  • copertez
  • copertam
  • copertai
  • copertasem
a II-a (tu)
  • copertezi
 (să)
  • copertezi
  • copertai
  • copertași
  • copertaseși
a III-a (el, ea)
  • copertează
 (să)
  • coperteze
  • coperta
  • copertă
  • copertase
plural I (noi)
  • copertăm
 (să)
  • copertăm
  • copertam
  • copertarăm
  • copertaserăm
  • copertasem
a II-a (voi)
  • copertați
 (să)
  • copertați
  • copertați
  • copertarăți
  • copertaserăți
  • copertaseți
a III-a (ei, ele)
  • copertează
 (să)
  • coperteze
  • copertau
  • copertară
  • copertaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

copertă, coperți / copertă, copertesubstantiv feminin

  • 1. Învelișul protector al unei cărți, al unei publicații, al unui caiet etc. DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: plic scoarță tablă tartaj învelitoare
    • format_quote Te-au pus să ungi cotoarele broșurilor și apoi să le îmbraci în coperte. PAS, Z. I 274. DLRLC
etimologie:

coperta, copertezverb

  • 1. A efectua operația de copertare. MDA2 DEX '09 DN
    sinonime: lega
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic