11 definiții pentru copertă (pl. -te), copertă (pl. -ți), coperto   declinări

COPÉRTO adv. (muz.) în surdină, închis, acoperit. (< it. coperto)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

COPÉRTĂ, coperte, s. f. Învelișul protector al unei cărți, al unei publicații, al unui caiet etc.; scoarță, învelitoare. [Pl. și: coperți] – Din it. coperta.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

COPÉRTĂ ~e f. Înveliș protector de carton sau de hârtie groasă care se pune la o carte sau la un caiet. [G.-D. copertei; Pl. și coperți] /<it. coperta
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

COPÉRTĂ s.f. Înveliș de carte, de caiet etc., învelitoare, scoarță. [Pl. -rte, -rți. / < it. coperta].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

COPÉRTĂ s. f. înveliș de carte, de caiet etc., învelitoare, scoarță. (< it. coperta)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

COPÉRTĂ s. învelitoare, scoarță, (înv. și reg.) tartaj, (reg.) tablă. (~ a unei cărți.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

COPÉRTĂ s. v. plic.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

copértă (coperți), s. f. – Învelișul protector al unei cărți, învelitoare. – Var. covertă, cuvertă. It. coperta (sec. XIX). Var. termen de marină, din ngr. ϰουβέρτα.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

copértă s.f., g.-d. art. copértei; pl. copérte / copérți
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

copértă f., pl. e (it. coperta și coverta, id. d. coprire, a acoperi). Plic (Rar). Scoarță (învălitoare [!]) de carte. – Pop. cupertă, plic; covertă și cuvertă (ngr. kuvérta), punte (la corabie).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

coperto (cuv. it. „acoperit”), indicație tehnică pentru înăbușirea sunetului de timpan*, prin acoperirea suprafeței de piele cu o stofă. Sin.: timpano, c. sau timpani coperti.
Sursa: DTM (2010) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink