COPERTÍNĂ, copertine, s. f. Element de construcție cu suprafață plană, care acoperă de obicei intrarea într-o clădire. – Din it. copertina.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
IoanSoleriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
COPERTÍNĂ s.f. 1. Copertă (de carte, de caiet); (p. ext.) acoperitoare. 2. (Constr.) Element de construcție cu suprafață plană, care acoperă de obicei o ieșire. [< it. copertina].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
COPERTÍNĂ s. f. element de construcție cu suprafață plană, care acoperă de obicei o ieșire. (< it. copertina)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
copertínă s. f., g.-d. art. copertínei; pl. copertíne
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
copertínă s.f. (constr.) Element de construcție care acoperă de obicei o ieșire ◊ „Plafonul holului și al foaierelor este realizat cu nervuri modelate după un desen structural și decorativ, care se continuă în exterior cu console ce susțin copertina-streașină.” Cont. 9 VII 71 p. 4. ◊ „La urma urmei, ce mare lucru au de făcut: de schimbat tabla de pe o copertină de la etajul unu [...] de reparat un jgheab, două și cu asta – basta.” Sc. 25 XII 79 p. 2. ◊ „Întâmplarea a făcut ca tocmai când cei cinci muncitori terminaseră munca, copertina rampei să cedeze sub greutatea zăpezii și să se rupă [...]” R.l. 24 I 85 p. 5 (din it. copertina; DLI; DEX, DN3)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink