opțiuni
  • info

2 intrări

31 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COPERTA, copertez, vb. I. Tranz. A efectua operația de copertare; a lega. – Din it. copertare.

coperta vt [At: DN3 / Pzi: ~tez / E: it copertare] A pune copertă la o carte sau un caiet.

COPERTA, copertez, vb. I. Tranz. A pune copertele la o carte, la un caiet; a lega. – Din it. copertare.

COPERTA vb. I. tr. A pune copertele la o carte, la un caiet etc. [< it. copertare].

COPERTA vb. tr. a pune copertele la o carte, la un caiet etc. (< it. copertare)

A COPERTA ~ez tranz. (cărți, caiete, registre etc.) A înzestra cu copertă. /<it. copertare

COPERTĂ, coperți, s. f. Învelișul protector al unei cărți, al unei publicații, al unui caiet etc.; scoarță, învelitoare. [Pl. și: coperte] – Din it. coperta.

copertă sf [At: MAIORESCU, CR. II, 348 / Pl: ~te și ~rți / E: it coperta] 1 Înveliș protector al unei cărți, publicații, caiet etc. Si: copertină (1), învelitoare, scoarță. 2 (Înv) Plic. 3 Tas la orologiu. 4 Cuvertură. 5 (Mar) Punte.

covertă1 sf [At: ALEXI, ap. DA / Pl: ~te / E: ger Kouvert] (Trs; gms) Plic.

covertă2 sf [At: DRĂGHICI, R. 7 / Pl: ~te / E: ngr ϰουβέρτα] 1 Parte superioară a unei nave. 2 Punte de manevră.

covertă3 sf vz corvetă

COPERTĂ, coperte, s. f. Învelișul protector al unei cărți, al unei publicații, al unui caiet etc.; scoarță, învelitoare. [Pl. și: coperți] – Din it. coperta.

COPERTĂ, coperte, s. f. Învelișul unei cărți, scoarță. Te-au pus să ungi cotoarele broșurilor și apoi să le îmbraci în coperte. PAS, Z. I 274. – Pl. și: coperți (SAHIA, N. 96).

COPERTĂ s.f. Înveliș de carte, de caiet etc., învelitoare, scoarță. [Pl. -rte, -rți. / < it. coperta].

COPERTĂ s. f. înveliș de carte, de caiet etc., învelitoare, scoarță. (< it. coperta)

COPERTĂ ~e f. Înveliș protector de carton sau de hârtie groasă care se pune la o carte sau la un caiet. [G.-D. copertei; Pl. și coperți] /<it. coperta

copértă f., pl. e (it. coperta și coverta, id. d. coprire, a acoperi). Plic (Rar). Scoarță (învălitoare) de carte. – Pop. cupertă, plic; covertă și cuvertă (ngr. kuvérta), punte (la corabie).

*covértă, V. copertă.

cuvértă, V. copertă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

coperta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. copertez, 3 copertează; conj. prez. 1 sg. să copertez, 3 să coperteze

coperta (a ~) vb., ind. prez. 3 copertează

coperta vb., ind. prez. 1 sg. copertez, 3 sg. și pl. copertează

copertă s. f., g.-d. art. coperții/copertei; pl. coperți/coperte

!copertă s. f., g.-d. art. coperții/copertei; pl. coperți/coperte

copertă s.f., g.-d. art. copertei; pl. coperte / coperți

copertă, pl. coperte

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

COPERTĂ s. v. plic.

COPERTĂ s. învelitoare, scoarță, (înv. și reg.) tartaj, (reg.) tablă. (~ a unei cărți.)

copertă s. v. PLIC.

COPERTĂ s. învelitoare, scoarță, (înv. și reg.) tartaj, (reg.) tablă. (~ a unei cărți.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

copertă (coperți), s. f. – Învelișul protector al unei cărți, învelitoare. – Var. covertă, cuvertă. It. coperta (sec. XIX). Var. termen de marină, din ngr. ϰουβέρτα.

Intrare: coperta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • coperta
  • copertare
  • copertat
  • copertatu‑
  • copertând
  • copertându‑
 singular plural
  • copertează
  • copertați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • copertez
 (să)
  • copertez
  • copertam
  • copertai
  • copertasem
a II-a (tu)
  • copertezi
 (să)
  • copertezi
  • copertai
  • copertași
  • copertaseși
a III-a (el, ea)
  • copertează
 (să)
  • coperteze
  • coperta
  • copertă
  • copertase
plural I (noi)
  • copertăm
 (să)
  • copertăm
  • copertam
  • copertarăm
  • copertaserăm
  • copertasem
a II-a (voi)
  • copertați
 (să)
  • copertați
  • copertați
  • copertarăți
  • copertaserăți
  • copertaseți
a III-a (ei, ele)
  • copertează
 (să)
  • coperteze
  • copertau
  • copertară
  • copertaseră
Intrare: copertă
copertă1 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F44)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • copertă
  • coperta
plural
  • coperți
  • coperțile
genitiv-dativ singular
  • coperți
  • coperții
plural
  • coperți
  • coperților
vocativ singular —
plural —
copertă2 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • copertă
  • coperta
plural
  • coperte
  • copertele
genitiv-dativ singular
  • coperte
  • copertei
plural
  • coperte
  • copertelor
vocativ singular —
plural —
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

coperta, copertezverb

  • 1. A efectua operația de copertare. MDA2 DEX '09 DN
    sinonime: lega
etimologie:

copertă, coperți / copertă, copertesubstantiv feminin

  • 1. Învelișul protector al unei cărți, al unei publicații, al unui caiet etc. DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: plic scoarță tablă tartaj învelitoare
    • format_quote Te-au pus să ungi cotoarele broșurilor și apoi să le îmbraci în coperte. PAS, Z. I 274. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic