copârșău sn [At: ANON. CAR. / V: ~păr~, ~șeu, ~părșeu, ~șiu, ~pri~, ~pâș~, ~șauă / Pl: ~șee și ~șae, ~șaie, ~șeie, ~șauă / E: mg koporso] (Trs; mgm) 1 Sicriu. 2 (Îe) Fi-ți-ar puica peste ~ Vedea-te-aș mort!

cobârșeu sf vz copârșeu

copărșău sn vz copârșău

copărșiu sn vz copârșău

copârșauă sf vz copârșău

copârșeu sn vz copârșău

copâșău sn vz copârșău

❍ COPÎRȘEU, COPÎRȘĂU sn. Tr.-Carp. Sicriu: Mori, mîndră, să mor și eu, Să ne facă-un copîrșeu (IK.-BRS.) [ung. koporsó].

COPÎRȘEU, copîrșeie, s. n. (Reg.) Sicriu. – Magh. koporsó.

copîrșăŭ n., pl. ăĭe (ung. koporsó). Trans. Secriŭ.

copârșeu (reg.) s. n., art. copârșeul; pl. copărșeie

copârșeu (reg.) s. n., art. copârșeul; pl. copârșeie

copârșeu s. n., art. copârșeul; pl. copârșeie

copîrșeu (-ee), s. n. – Coșciug, sicriu. Mag. koporsó (Cihac, II, 493; Gáldi, Dict., 120). În Trans.

COPÂRȘEU s. v. coșciug, sicriu.

copîrșeu s. v. COȘCIUG. SICRIU.

COPÎRȘEU s.n. (Ban.) Sicriu. Coperšeul. Tumba. Sepulchrum. AC, 356. Etimologie: magh. koporsó. Cf. c o ș c i u g (2), l a d ă.

copârșéu, copârșee, s.n. (reg.) Sicriu; sălaș, coștiug: „Din locuț de copârșeu / Puneți scoarță de durdzău” (Papahagi, 1925: 102-103). – Din magh. koporsó „sicriu” (DEX, MDA).

copârșeu, copârșee, s.n. – (reg.) Sicriu; sălaș, coștiug (ALRRM, 1969: 242): „Din locuț de copârșeu / Puneți scoarță de durdzău” (Papahagi, 1925: 102-103). – Din magh. koporsó „sicriu” (Cihac, Galdi, cf. DER; DEX, MDA).

copârșeu, copârșee, s.n. – Sicriu; sălaș, coștiug (ALR 1969: 242): „Din locuț de copârșeu / Puneți scoarță de durdzău” (Papahagi 1925: 102-103). – Din magh. koporso.