3 intrări

18 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COORDONATOR, -OARE, coordonatori, -oare, adj., s. m. și f., s. n. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană, organ) care coordonează. 2. Adj. (Lingv.; în sintagma) Conjuncție coordonatoare = conjuncție care leagă propoziții sau părți de propoziție de același fel. 3. S. n. Aparat care indică în mod automat pilotului, în cursul zborului, poziția avionului și distanța parcursă de la locul de decolare. – Din fr. coordonnateur.

coordonator, ~oare [At: DA ms / V: ~din~ / Pl: ~i, ~oare / E: fr coordonnateur] 1-2 smf, a (Persoană) care coordonează (2). 3 a (Lin; îs) Conjuncție ~oare Conjuncție care leagă propoziții sau părți de propoziții de același fel. 4 sn Aparat care indică în mod automat pilotului, în cursul zborului, poziția avionului și distanța parcursă de la locul de decolare.

COORDONATOR, -OARE, coordonatori, -oare, adj., subst. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care coordonează. 2. Adj. (Lingv.; în sintagma) Conjuncție coordonatoare = conjuncție care leagă propoziții sau părți de propoziție de același fel. 3. S. n. Aparat care indică în mod automat pilotului, în cursul zborului, poziția avionului și distanța parcursă de la locul de decolare. – Din fr. coordonnateur.

COORDONATOR1, coordonatoare, s. n. Aparat care indică pilotului în mod automat locul unde se află avionul și distanța parcursă de la locul de decolare.

COORDONATOR3, -OARE, coordonatori, -oare s. m. și f. Persoană sau grup de persuane cure îndeplinește funcția de a coordona mai multe acțiuni.

COORDONATOR2, -OARE, coordonatori, -oare, adj. Care îndeplinește funcția de coordonare. Director coordonator. df Conjuncție coordonatoare = conjuncție care leagă două propoziții de același fel sau două părți de propoziție cu aceeași funcțiune, sintactică. «Și», «sau», «dar», «iar» sînt conjuncții coordonatoare.

COORDONATOR, -OARE adj., s.m. și f. (Cel) care îndeplinește o funcție de coordonare. ◊ Conjuncție coordonatoare = conjuncție care leagă două propoziții sau două părți de propoziție aflate în raport de coordonare. [Cf. fr. coordonnateur].

COORDONATOR s.n. Aparat care indică automat locul unui avion în spațiu și distanța parcursă de el de la punctul de decolare. [Cf. fr. coordonnateur].

COORDONATOR, -OARE I. adj., s. m. f. (cel) care îndeplinește o funcție de coordonare. II. adj. conjuncție õare = conjuncție care stabilește un raport de coordonare. III. s. n. aparat care indică automat locul unui avion în spațiu și distanța parcursă de el de la punctul de decolare. (< fr. coordonnateur)

COORDONATOR1 ~oare (~ori, ~oare) și substantival Care coordonează mai multe acțiuni sau activități. ◊ Conjuncție ~oare conjuncție care leagă două părți de propoziție sau propoziții de același fel. [Sil. co-or-] /<fr. coordonnateur

COORDONATOR2 ~oare n. Aparat care indică pilotului poziția avionului în spațiu și distanța parcursă. [Sil. co-or-] /<fr. coordonnateur

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

coordonator1 adj. m., (persoană) s. m., pl. coordonatori; adj. f., s. f. sg. și pl. coordonatoare

coordonator2 (aparat) s. n., pl. coordonatoare

coordonator2 (aparat) s. n., pl. coordonatoare

coordonator1 adj. m., (persoană) s. m., pl. coordonatori; adj. f., s. f. sg. și pl. coordonatoare

coordonator (aparat) s. n. (sil. co-or-), pl. coordonatoare

coordonator adj., (persoană) s. m. (sil. co-or-) → ordonator

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

COORDONATOR, -OARE adj. (cf. fr. coordonnateur): în sintagmele conjuncție coordonatoare și locuțiune conjuncțională coordonatoare (v.).

Intrare: coordonator (adj.)
coordonator1 (adj.) adjectiv
  • silabație: co-or- info
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coordonator
  • coordonatorul
  • coordonatoru‑
  • coordonatoare
  • coordonatoarea
plural
  • coordonatori
  • coordonatorii
  • coordonatoare
  • coordonatoarele
genitiv-dativ singular
  • coordonator
  • coordonatorului
  • coordonatoare
  • coordonatoarei
plural
  • coordonatori
  • coordonatorilor
  • coordonatoare
  • coordonatoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: coordonator (s.m.)
  • silabație: co-or- info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coordonator
  • coordonatorul
  • coordonatoru‑
plural
  • coordonatori
  • coordonatorii
genitiv-dativ singular
  • coordonator
  • coordonatorului
plural
  • coordonatori
  • coordonatorilor
vocativ singular
  • coordonatorule
plural
  • coordonatorilor
Intrare: coordonator (s.n.)
coordonator3 (s.n.) substantiv neutru
  • silabație: co-or- info
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coordonator
  • coordonatorul
  • coordonatoru‑
plural
  • coordonatoare
  • coordonatoarele
genitiv-dativ singular
  • coordonator
  • coordonatorului
plural
  • coordonatoare
  • coordonatoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

coordonator, coordonatoareadjectiv

  • 1. Care coordonează. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Director coordonator. DLRLC
  • chat_bubble lingvistică (în) sintagmă Conjuncție coordonatoare = conjuncție care leagă propoziții sau părți de propoziție de același fel. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote «Și», «sau», «dar», «iar» sunt conjuncții coordonatoare. DLRLC
etimologie:

coordonator, coordonatorisubstantiv masculin
coordonatoare, coordonatoaresubstantiv feminin

  • 1. Persoană, organ care coordonează. DEX '09 DLRLC DN
etimologie:

coordonator, coordonatoaresubstantiv neutru

  • 1. Aparat care indică în mod automat pilotului, în cursul zborului, poziția avionului și distanța parcursă de la locul de decolare. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.