opțiuni
  • info

2 intrări

19 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COOPERATIVIZARE, cooperativizări, s. f. Proces de unire treptată a micilor producători în cooperative. ◊ (În trecut) Cooperativizarea agriculturii = unire forțată a țărănimii în cooperative agricole de producție, în România, între 1949 și 1962. – Din cooperativă.

cooperativizare sf [At: DN3 / Pl: ~zări / E: cooperativiza] 1 Proces de unire treptată a micilor producători în cooperative (1). 2 (Iuz; îs) ~a agriculturii Organizare a țăranilor în unități agricole cooperatiste (1).

COOPERATIVIZARE, cooperativizări, s. f. Proces de unire treptată a micilor producători în cooperative. ◊ (În trecut) Cooperativizarea agriculturii = unire a țărănimii în unități agricole cooperatiste. – Din cooperativă.

COOPERATIVIZARE s.f. Acțiunea de a cooperativiza. ◊ (În trecut) Cooperativizarea agriculturii = procesul de atragere a țărănimii în diverse forme ale cooperației în producția agricolă. [< cooperativiza].

COOPERATIVIZA, cooperativizez, vb. I. Tranz. A supune procesului de cooperativizare. – Din cooperativizare (derivat regresiv).

COOPERATIVIZA, cooperativizez, vb. I. Tranz. A supune procesului de cooperativizare. – Din cooperativizare (derivat regresiv).

cooperativiza vt [At: DN3 / Pzi: ~zez / E: cooperativ + -iza] A supune cooperativizării (1).

COOPERATIVIZA vb. I. tr. A da un caracter cooperatist, a uni în cooperative. [Pron. co-o-. / cf. fr. coopérativiser].

COOPERATIVIZA vb. tr. a uni în cooperative pe micii producători. (< fr. coopérativiser)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cooperativizare s. f., g.-d. art. cooperativizării; pl. cooperativizări

cooperativizare s. f., g.-d. art. cooperativizării; pl. cooperativizări

cooperativizare s. f. (sil. co-o-), g.-d. art. cooperativizării; pl. cooperativizări

cooperativiza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. cooperativizez, 3 cooperativizează; conj. prez. 1 sg. să cooperativizez, 3 să cooperativizeze

cooperativiza (a ~) vb., ind. prez. 3 cooperativizează

cooperativiza vb. (sil. co-o-), ind. prez. 1 sg. cooperativizez, 3 sg. și pl. cooperativizează

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

COOPERATIVIZARE s. (ieșit din uz) colectivizare.

COOPERATIVIZARE s. (ieșit din uz) colectivizare.

COOPERATIVIZA vb. (ieșit din uz) a (se) colectiviza.

COOPERATIVIZA vb. (ieșit din uz) a (se) colectiviza. (Țăranii s-au ~.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

COOPERATIVIZÁRE (< cooperativă) s. f. Proces de unire a micilor producători în cooperative. ◊ Cooperativizarea agriculturii = unire a țărănimii în cooperative agricole de producție. În România, între 1949 și 1962, a avut loc o c.a. forțată; în această perioadă zeci de mii de țărani au fost arestați, închiși sau trimiși la muncă forțată, înregistrîndu-se numeroase victime.

Intrare: cooperativizare
cooperativizare substantiv feminin
  • silabație: co-o- info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cooperativizare
  • cooperativizarea
plural
  • cooperativizări
  • cooperativizările
genitiv-dativ singular
  • cooperativizări
  • cooperativizării
plural
  • cooperativizări
  • cooperativizărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: cooperativiza
  • silabație: co-o- info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cooperativiza
  • cooperativizare
  • cooperativizat
  • cooperativizatu‑
  • cooperativizând
  • cooperativizându‑
 singular plural
  • cooperativizează
  • cooperativizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cooperativizez
 (să)
  • cooperativizez
  • cooperativizam
  • cooperativizai
  • cooperativizasem
a II-a (tu)
  • cooperativizezi
 (să)
  • cooperativizezi
  • cooperativizai
  • cooperativizași
  • cooperativizaseși
a III-a (el, ea)
  • cooperativizează
 (să)
  • cooperativizeze
  • cooperativiza
  • cooperativiză
  • cooperativizase
plural I (noi)
  • cooperativizăm
 (să)
  • cooperativizăm
  • cooperativizam
  • cooperativizarăm
  • cooperativizaserăm
  • cooperativizasem
a II-a (voi)
  • cooperativizați
 (să)
  • cooperativizați
  • cooperativizați
  • cooperativizarăți
  • cooperativizaserăți
  • cooperativizaseți
a III-a (ei, ele)
  • cooperativizează
 (să)
  • cooperativizeze
  • cooperativizau
  • cooperativizară
  • cooperativizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cooperativizare, cooperativizărisubstantiv feminin

  • 1. Proces de unire treptată a micilor producători în cooperative. MDA2 DEX '09 DN
    sinonime: colectivizare
    • 1.1. în trecut Cooperativizarea agriculturii = unire forțată a țărănimii în cooperative agricole de producție, în România, între 1949 și 1962. MDA2 DEX '09 DN
etimologie:
  • cooperativă MDA2 DEX '09 DEX '98

cooperativiza, cooperativizezverb

  • 1. A supune procesului de cooperativizare. MDA2 DEX '09 DEX '98 DN
    sinonime: colectiviza
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.