2 intrări

28 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COOPERARE, cooperări, s. f. Faptul de a coopera; muncă în comun, cooperație (1); conlucrare. – V. coopera.

COOPERARE, cooperări, s. f. Faptul de a coopera; muncă în comun, cooperație (1); conlucrare. – V. coopera.

cooperare sf [At: MAIORESCU, D. II, 56 / Pl: ~rări / E: coopera] 1 Colaborare. 2 Conlucrare.

COOPERARE, cooperări, s. f. Faptul de a coopera; muncă în comun. O trăsătură caracteristică a economiei planificate o constituie strînsa cooperare dintre întreprinderi și ramuri de producție. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2537. Victoria socialismului în U.R.S.S. a însemnat lichidarea relațiilor de producție bazate pe asuprire și exploatare și statornicirea în întreaga economie națională a relațiilor de producție socialiste, de cooperare și ajutor reciproc. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 5, 55.

COOPERARE s.f. Acțiunea de a coopera și rezultatul ei; colaborare, conlucrare. [< coopera].

COOPERARE s. f. faptul de a coopera. ◊ conlucrare a unor persoane, unități economice sau țări în producerea sau desfacerea anumitor produse, în cercetarea științifică și tehnică etc. (< coopera)

COOPERA, cooperez, vb. I. Intranz. A lucra împreună cu cineva, a colabora, a-și da concursul, a conlucra. – Din fr. coopérer, lat. cooperari.

COOPERA, cooperez, vb. I. Intranz. A lucra împreună cu cineva, a colabora, a-și da concursul, a conlucra. – Din fr. coopérer, lat. cooperari.

coopera vi [At: DA ms / Pzi: ~rez / E: fr coopérer, lat cooperare] 1 A colabora. 2 A-și da concursul Si: a conlucra.

COOPERA, cooperez, vb. I. Intranz. A lucra împreună (cu cineva), a lua parte la o muncă comună, a colabora, a-și da concursul. În procesul de producție al bunurilor materiale, oamenii nu activează izolați, ci cooperînd între ei. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 5, 45.

COOPERA vb. I. intr. A lucra împreună cu cineva, a colabora. [Pron. co-o-. / < fr. coopérer, it. cooperare, lat. cooperari].

COOPERA vb. intr. a colabora, a conlucra. (< fr. coopérer, lat. cooperari)

A COOPERA ~ez intranz. A opera împreună; a participa la elaborarea unei opere sau la realizarea unei acțiuni comune; a colabora; a conlucra. [Sil. co-o-] /<fr. coopérer, lat. cooperari

cooperà v. a lucra împreună cu unul sau mai mulți alții.

*cooperațiúne f. (lat. cooperátio, -ónis). Acțiunea de a coopera. – Și -áție și -are.

*cooperéz v. intr. (lat. coóperor, -ári. V. operez). Lucrez la un loc cu alțiĭ p. un scop comun, maĭ ales în comerciŭ și industrie. V. colaborez.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cooperare s. f., g.-d. art. cooperării; pl. cooperări

cooperare s. f., g.-d. art. cooperării; pl. cooperări

cooperare s. f. (sil. co-o-) → operare

coopera (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. cooperez, 3 cooperea; conj. prez. 1 sg. să cooperez, 3 să coopereze

coopera (a ~) vb., ind. prez. 3 cooperea

coopera vb. (sil. co-o-), ind. prez. 1 sg. cooperez, 3 sg. și pl. cooperea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

COOPERARE s. colaborare, conlucrare, cooperație. (O ~ perfectă între părți.)

COOPERA vb. a colabora, a conlucra. (~ pe multiple planuri.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

LEGĂTURĂ DE COOPERARE relație organizată între armele de sprijin și între unitățile sprijinite (exemplu: aviație-marină), între unități care își coordonează eforturile pentru o misiune comună (exemplu desantul aerian și trupele care atacă frontal) precum și între unități vecine.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ORGANIZAȚIA PENTRU COOPERARE ȘI DEZVOLTARE ECONOMICĂ (O.C.D.E. în engl.: Organization for Economic Cooperation and Development – O.E.C.D.; în fr.: Organisation de Cooperation et de Développement Economique – O.C.D.E.), organizație internațională guvernamentală, cu sediul la Paris (Franța), creată la 30 sept. 1961, ca succesoare a Organizației Europene pentru Cooperare Economică înființată în 1948. Reprezintă un forum pentru discutarea și coordonarea activităților sociale și economice ale țărilor membre, propunându-și să favorizeze expansiunea lor economică și dezvoltarea pe baze multilaterale a comerțului mondial. Are 30 de membri (2001): Australia, Austria, Belgia, Canada, Cehia, Rep. Coreea, Danemarca, Elveția, Finlanda, Franța, Germania, Grecia, Irlanda, Islanda, Italia, Japonia, Luxemburg, Marea Britanie, Mexic, Norvegia, Noua Zeelandă, Olanda, Polonia, Portugalia, Slovacia, Spania, S.U.A., Suedia, Turcia, Ungaria. În domeniul energiei (convenționale și nucleare) cea mai mare parte a activității organizației se desfășoară în cadrul a două agenții create de Consiliul O.C.D.E. în acest scop: – Agenția Internațională pentru Energie (în engl.: International Energy Agency – I.E.A.), cu sediul la Paris (Franța), creată în 1974, în scopul cooperării în problemele privind energia. Are 26 de membri (ai O.C.D.E., cu excepția Rep. Coreea, Mexicului, Poloniei și Ungariei). – Agenția O.C.D.E. pentru Energie Nucleară (O.E.C.D.; în engl.: Nuclear Energy Agency – N.E.A.), cu sediul la Seine, Saint-Germain (Franța), creată în 1958, în scopul promovării folosirii energiei nucleare în scopuri pașnice. Are 28 membri (ai O.C.D.E., cu excepția Noii Zeelande și Poloniei). Principalul organ este Consiliul Ministerial (în care sunt reprezentate toate țările membre), asistat de un Comitet Executiv (14 membri) și de un Secretariat general. Marea parte a activității sale se desfășoară în grupuri de lucru și în peste 200 de comitete specializate.

ORGANIZAȚIA PENTRU SECURITATE ȘI COOPERARE ÎN EUROPA (O.S.C.E.; în engl.: Organization for Security and Cooperation in Europe – O.S.C.E.), organizație creată în 1972 sub numele de Conferința pentru Securitate și Cooperare în Europa (C.S.C.E.), ca forum multilateral pentru dialog și negocieri. Numele actual a fost adoptat la 5 dec. 1994 la Conferința la nivel înalt, pentru a sublinia caracterul permanent al organismului. La 1 aug. 1975 a fost semnat Actul Final de la Helsinki, care stabilește principiile de securitate în Europa, inclusiv angajamentul statelor de a se abține de la acte de agresiune, respectul inviolabilității frontierelor, neamestecului în treburile interne și drepturile omului. Propune dezvoltarea cooperării în domeniile economic, științific și tehnologic, cooperarea în domeniul umanitar și în alte domenii, inclusiv promovarea schimburilor culturale, hotărârea de a continua procesul de consultare și cooperare între țările membre. Domeniile de competență s-au extins prin Carta de la Paris a unei noi Europe (1990), care a transformat C.S.C.E. dintr-un forum ad-hoc într-o organizație cu instituții permanente. Are ca membri 55 de state din Europa (inclusiv Vaticanul și Serbia-Muntenegru, ultima suspendată în 1992 în urma conflictului din Bosnia și Herțegovina), la care se adaugă Canada, S.U.A. și opt republici asiatice ex-sovietice. Secretariatul organizației are sediul la Viena (Austria).

Intrare: cooperare
cooperare substantiv feminin
  • silabație: co-o- info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cooperare
  • cooperarea
plural
  • cooperări
  • cooperările
genitiv-dativ singular
  • cooperări
  • cooperării
plural
  • cooperări
  • cooperărilor
vocativ singular
plural
Intrare: coopera
  • silabație: co-o- info
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • coopera
  • cooperare
  • cooperat
  • cooperatu‑
  • cooperând
  • cooperându‑
singular plural
  • cooperea
  • cooperați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cooperez
(să)
  • cooperez
  • cooperam
  • cooperai
  • cooperasem
a II-a (tu)
  • cooperezi
(să)
  • cooperezi
  • cooperai
  • cooperași
  • cooperaseși
a III-a (el, ea)
  • cooperea
(să)
  • coopereze
  • coopera
  • cooperă
  • cooperase
plural I (noi)
  • cooperăm
(să)
  • cooperăm
  • cooperam
  • cooperarăm
  • cooperaserăm
  • cooperasem
a II-a (voi)
  • cooperați
(să)
  • cooperați
  • cooperați
  • cooperarăți
  • cooperaserăți
  • cooperaseți
a III-a (ei, ele)
  • cooperea
(să)
  • coopereze
  • cooperau
  • coopera
  • cooperaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cooperare, cooperărisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a coopera; muncă în comun, cooperație. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote O trăsătură caracteristică a economiei planificate o constituie strînsa cooperare dintre întreprinderi și ramuri de producție. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2537. DLRLC
    • format_quote Victoria socialismului în U.R.S.S. a însemnat lichidarea relațiilor de producție bazate pe asuprire și exploatare și statornicirea în întreaga economie națională a relațiilor de producție socialiste, de cooperare și ajutor reciproc. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 5, 55. DLRLC
etimologie:
  • vezi coopera DEX '09 DEX '98 DN

coopera, cooperezverb

  • 1. A lucra împreună cu cineva, a-și da concursul. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote În procesul de producție al bunurilor materiale, oamenii nu activează izolați, ci cooperînd între ei. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 5, 45. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.