COOPERÁȚIE, s. f. 1. Cooperare. 2. Asociere, uniune de persoane în întreprinderi cooperatiste (de producție, de consum, de desfacere, de credit, prestări de servicii etc.). – Din fr. coopération, rus. kooperațiia.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

COOPERÁȚIE ~i f. Formă de organizare colectivă a muncii; sistem cooperativ. [Art. cooperația; G.-D. cooperației; Sil. -ți-e] /<fr. coopération
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

COOPERÁȚIE s.f. 1. Formă de organizare a muncii în care mai multe persoane participă în comun la același proces de muncă sau la diverse procese ale muncii legate între ele. ♦ (În orânduirea socialistă) Asociere a oamenilor muncii în întreprinderi cooperatiste de producție sau de aprovizionare și desfacere. 2. Cooperare. [Gen. -iei, var. cooperațiune s.f. / cf. fr. coopération, it. cooperazione].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

COOPERÁȚIE s. f. 1. cooperare. ◊ formă de organizare a muncii în care mai multe persoane participă în comun, cu mijloace de producție proprii, la același proces de muncă sau la diverse procese ale muncii legate între ele. 2. sistemul cooperativelor dintr-un anumit domeniu de activitate. (< fr. coopération)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

COOPERÁȚIE s. v. colaborare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cooperáție s. f. (sil. co-o-) → operație
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*cooperațiúne f. (lat. cooperátio, -ónis). Acțiunea de a coopera. – Și -áție și -are.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink