opțiuni
  • info

14 definiții pentru coopera

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COOPERA, cooperez, vb. I. Intranz. A lucra împreună cu cineva, a colabora, a-și da concursul, a conlucra. – Din fr. coopérer, lat. cooperari.

COOPERA, cooperez, vb. I. Intranz. A lucra împreună cu cineva, a colabora, a-și da concursul, a conlucra. – Din fr. coopérer, lat. cooperari.

coopera vi [At: DA ms / Pzi: ~rez / E: fr coopérer, lat cooperare] 1 A colabora. 2 A-și da concursul Si: a conlucra.

COOPERA, cooperez, vb. I. Intranz. A lucra împreună (cu cineva), a lua parte la o muncă comună, a colabora, a-și da concursul. În procesul de producție al bunurilor materiale, oamenii nu activează izolați, ci cooperînd între ei. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 5, 45.

COOPERA vb. I. intr. A lucra împreună cu cineva, a colabora. [Pron. co-o-. / < fr. coopérer, it. cooperare, lat. cooperari].

COOPERA vb. intr. a colabora, a conlucra. (< fr. coopérer, lat. cooperari)

A COOPERA ~ez intranz. A opera împreună; a participa la elaborarea unei opere sau la realizarea unei acțiuni comune; a colabora; a conlucra. [Sil. co-o-] /<fr. coopérer, lat. cooperari

cooperà v. a lucra împreună cu unul sau mai mulți alții.

*cooperéz v. intr. (lat. coóperor, -ári. V. operez). Lucrez la un loc cu alțiĭ p. un scop comun, maĭ ales în comerciŭ și industrie. V. colaborez.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

coopera (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. cooperez, 3 cooperează; conj. prez. 1 sg. să cooperez, 3 să coopereze

coopera (a ~) vb., ind. prez. 3 cooperează

coopera vb. (sil. co-o-), ind. prez. 1 sg. cooperez, 3 sg. și pl. cooperează

cooperez.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

COOPERA vb. v. colabora.

COOPERA vb. a colabora, a conlucra. (~ pe multiple planuri.)

Intrare: coopera
  • silabație: co-o- info
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • coopera
  • cooperare
  • cooperat
  • cooperatu‑
  • cooperând
  • cooperându‑
 singular plural
  • cooperează
  • cooperați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cooperez
 (să)
  • cooperez
  • cooperam
  • cooperai
  • cooperasem
a II-a (tu)
  • cooperezi
 (să)
  • cooperezi
  • cooperai
  • cooperași
  • cooperaseși
a III-a (el, ea)
  • cooperează
 (să)
  • coopereze
  • coopera
  • cooperă
  • cooperase
plural I (noi)
  • cooperăm
 (să)
  • cooperăm
  • cooperam
  • cooperarăm
  • cooperaserăm
  • cooperasem
a II-a (voi)
  • cooperați
 (să)
  • cooperați
  • cooperați
  • cooperarăți
  • cooperaserăți
  • cooperaseți
a III-a (ei, ele)
  • cooperează
 (să)
  • coopereze
  • cooperau
  • cooperară
  • cooperaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

coopera, cooperezverb

  • 1. A lucra împreună cu cineva, a-și da concursul. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: colabora conlucra
    • format_quote În procesul de producție al bunurilor materiale, oamenii nu activează izolați, ci cooperînd între ei. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 5, 45. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic