2 intrări
2 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CONVULSIVANT, -Ă adj., s. n. (substanță) care provoacă convulsii. (< fr. convulsivant)
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
convulsivant adj. m., pl. convulsivanți; f. sg. convulsivantă, pl. convulsivante
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: convulsivant (adj.)
convulsivant1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
Intrare: convulsivant (substanță)
substantiv neutru (N29) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
convulsivant, convulsivantăadjectiv convulsivantsubstantiv neutru
- 1. (Substanță) care provoacă convulsii. MDN '00
etimologie:
- convulsivant MDN '00