convulsionat, ~ă a [At: ARDELEANU, P. 56 / P: ~si-o~ / Pl: ~ați, ~e / E: convulsiona] 1 Cuprins de convulsii (1). 2 (Fig) Frământat. 3 (Fig) Încordat. 4 (Imp; rar) Congestionat.

CONVULSIONAT, -Ă, convulsionați, -te, adj. Cuprins de convulsii, căzut pradă convulsiilor. Cînd intră în cameră și văzu ziarele mototolite, scrumul din pipă scuturat pe marginea mescioarei de toaletă și chipul convulsionat al lui frate-său, Vasile înțelese ce-l așteaptă. C. PETRESCU, 382. ◊ Fig. [Roșia-Montana] E o localitate înconjurată de munți convulsionați, înăuntrul cărora oamenii sfredelesc fără încetare. BOGZA, Ț. 55. – Pronunțat: -si-o-.

CONVULSIONA, convulsionez, vb. I. Refl. A avea convulsii, spasme; a se zvârcoli, a se încorda, a se convulsa. [Pr.: -si-o-] – Din fr. convulsionner.

convulsiona vr [At: DA ms / P: ~si-o~ / Pzi: ~nez / E: fr convulsionner] 1 A avea convulsii (1) Si: convulsa. 2 (Fig) A se frământa. 3 (Fig) A se zvârcoli. 4 A se încorda.

CONVULSIONA, convulsionez, vb. I. Refl. A avea convulsii, spasme; a se zvârcoli, a se încorda. [Pr.: -si-o-] – Din fr. convulsionner.

CONVULSIONA, convulsionez, vb. I. Refl. A avea convulsii. Tot trupul i se convulsionă. – Pronunțat: -si-o-.

CONVULSIONA vb. I. refl. A avea convulsii; a se zvîrcoli; a se încorda; a se convulsa. [Pron. -si-o-. / < fr. convulsionner].

CONVULSIONA vb. refl. a avea convulsii; a se convulsa. (< fr. convulsionner)

A SE CONVULSIONA mă ~ez intranz. A fi cuprins de convulsii; a avea convulsii. [Sil. -si-o-] /<fr. convulsionner

convulsiona (a se ~) (desp. -si-o-) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă convulsionez, 3 se convulsionează; conj. prez. 1 sg. să mă convulsionez, 3 să se convulsioneze; imper. 2 sg. afirm. convulsionează-te; ger. convulsionându-mă

!convulsiona (a se ~) (-si-o-) vb. refl., ind. prez. 3 se convulsionează

convulsiona vb. (sil. -si-o-), ind. prez. 1 sg. convulsionez, 3 sg. și pl. convulsionează

CONVULSIONA vb. (MED.) (livr.) a se convulsa.

CONVULSIONA vb. (livr.) a se convulsa.