10 definiții pentru convoluție
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CONVOLUȚIE, convoluții, s. f. Întoarcere, răsucire. [Var.: convoluțiune s. f.] – Din fr. convolution.
CONVOLUȚIE, convoluții, s. f. Întoarcere, răsucire. [Var.: convoluțiune s. f.] – Din fr. convolution.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
convoluție sf [At: DN3 / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr convolution] 1 Întoarcere. 2 Răsucire.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONVOLUȚIE s.f. Întoarcere, răsucire. [Var. convoluțiune s.f. / cf. fr. convolution].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CONVOLUȚIE s. f. 1. întoarcere, răsucire. 2. (mat.) funcție de compunere a două funcții de repartiție, care conduce la o nouă funcție de repartiție. (<fr. convolution)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
CONVOLUȚIUNE s. f. v. convoluție.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CONVOLUȚIUNE s. f. v. convoluție.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
convoluțiune sf vz convoluție
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONVOLUȚIUNE s.f. v. convoluție.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
convoluție (desp. -ți-e) s. f., art. convoluția (desp. -ți-a), g.-d. art. convoluției; pl. convoluții, art. convoluțiile (desp. -ți-i-) corectat(ă)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
convoluție (-ți-e) s. f., art. convoluția (-ți-a), g.-d. art. convoluției; pl. convoluții, art. convoluțiile (-ți-i-)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
convoluție s. f. (sil. -ți-e), art. convoluția (sil. -ți-a), g.-d. art. convoluției; pl. convoluții, art. convoluțiile (sil. -ți-i-)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: -ți-e
| substantiv feminin (F135) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
convoluție, convoluțiisubstantiv feminin
- 1. Răsucire, întoarcere. DEX '09 DNsinonime: răsucire întoarcere
- 2. Funcție de compunere a două funcții de repartiție, care conduce la o nouă funcție de repartiție. MDN '00
etimologie:
- convolution. DEX '09 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.