CONVOCAȚIUNE, convocațiuni, s. f. (Înv.) Convocare. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. convocation, lat. convocatio, -onis.

convocațiune sf [At: COD. ȚIV. V. / V: ~cație / Pl: ~ni / E: fr convocation] (Înv) 1-2 Convocare (1-2).

CONVOCAȚIUNE, convocațiuni, s. f. (Rar) Convocare. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. convocation, lat. convocatio, -onis.

CONVOCAȚIUNE s.f. Convocare. [Cf. lat. convocatio, fr. convocation].

CONVOCAȚIUNE s. f. convocare. (< fr. convocation, lat. convocatio)

*convocațiúne f. (lat. convocátio, -ónis. V. vocațiune). Acțiunea de a convoca. Hîrtie care conține o convocare: a primi o convocațiune. – Și -áție, dar ob. -áre.

convocație sf vz convocațiune

convocațiune (înv.) (desp. -ți-u-) s. f., g.-d. art. convocațiunii; pl. convocațiuni

convocațiune (înv.) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. convocațiunii; pl. convocațiuni

convocațiune s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. convocațiunii; pl. convocațiuni