convocare sf [At: SADOVEANU, P. M. 214 / Pl: ~cări / E: convoca] 1 Chemare la o adunare Si: (înv) convocațiune (1). 2 (Ccr) Înștiințare scrisă prin care este convocată o persoană, un grup de persoane sau un corp constituit, cu un anumit scop (oficial) Si: (reg) convocator (2), (înv) convocațiune (2).

CONVOCARE, convocări, s. f. Acțiunea de a convoca și rezultatul ei; chemare la o adunare. Convocarea Marii Adunări Naționale [a Republicii Populare Romîne] se face de către Prezidiul Marii Adunări Naționale. CONST. R.P.R. 20. Convocarea adunării generale se face de către consiliul de conducere, fie din inițiativa sa, fie la cererea comisiei de revizii. STAT. GOSP. AGR. 43. Ce convocare să fie la București? s-a interesat primarele Uță. SADOVEANU, P. M. 214. ♦ (Concretizat) Înștiințare scrisă prin care cineva este chemat la o adunare sau în fața unei autorități. Am primit o convocare la minister.

CONVOCARE s.f. Acțiunea de a convoca și rezultatul ei; convocațiune; (spec.) anunț prin care este convocată o persoană, o adunare etc. [Pl. -cări. / < convoca].

CONVOCARE s. f. acțiunea de a convoca; convocațiune; anunț prin care este convocată o persoană, o adunare etc. (< convoca)

CONVOCARE ~ări f. 1) v. A CONVOCA. 2) Înștiințare oficială prin care cineva este convocat. /v. a convoca

CONVOCA, convoc, vb. I. Tranz. A chema, a face să vină într-un anumit loc o persoană, un grup de persoane etc., cu un anumit scop (oficial). – Din fr. convoquer, lat. convocare.

convoca vt [At: BĂLCESCU, M. V. 9/26 / Pzi: convoc / E: fr convoquer, lat convocare] A chema (oficial), într-un anumit loc, o persoană, un grup de persoane ori un corp constituit.

convocațiune sf [At: COD. ȚIV. V. / V: ~cație / Pl: ~ni / E: fr convocation] (Înv) 1-2 Convocare (1-2).

CONVOCA, convoc, vb. I. Tranz. a chema, a face să vină într-un anumit loc o persoană, un grup de persoane sau un corp constituit, cu un anumit scop (oficial). – Din fr. convoquer, lat. convocare.

CONVOCA, convoc, vb. I. Tranz. (Cu privire la o persoană, un grup de persoane sau un corp constituit) A chema, a aduna într-un singur loc cu un scop, în general, oficial. Marea Adunare Națională poate fi convocată în sesiuni extraordinare de către Prezidiul Marii Adunări Naționale, sau la cererea cel puțin a unei treimi din numărul total al deputaților. CONST. R.P.R. 20. Nu tîrzie vreme s-a arătat la lucirea mohorîtă a sfîrșitului de zi și Dănilă-baciul, împreună cu ciracii lui pe care-i convocasem la otac. SADOVEANU, O. A. II 236. ◊ Refl. pas. Aceste adunări se convocați de domn pentru facerea legilor. BĂLCESCU, O. II 13.

CONVOCA vb. I. tr. A chema, a aduna (oficial) într-un loc un grup de persoane, un corp constituit etc. cu un anumit scop. [P.i. convoc, 3,6 -voacă. / < fr. convoquer, it., lat. convocare].

CONVOCA vb. tr. a chema (oficial) într-un loc un grup de persoane, un corp constituit. (< fr. convoquer, lat. convocare)

A CONVOCA convoc tranz. (persoane) A chema (oficial) la o reuniune. /<fr. convoquer, lat. convocare

convocà v. a da de știre sau a ordona să se adune.

*convóc, a -á v. tr. (lat. cón-voco, -vocáre, d. con-, la un loc, și vocare, a chema. V. bocesc, voce, e-, in-, pro- și re-voc. Convoacă și convocă, să convoace și să convoce). Chem să se adune: a convoca membriĭ uneĭ societățĭ, a convoca o adunare.

*convocațiúne f. (lat. convocátio, -ónis. V. vocațiune). Acțiunea de a convoca. Hîrtie care conține o convocare: a primi o convocațiune. – Și -áție, dar ob. -áre.

convocare s. f., g.-d. art. convocării; pl. convocări

convocare s. f., g.-d. art. convocării; pl. convocări

convocare s. f., g.-d. art. convocării; pl. convocări

convoca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. convoc, 2 sg. convoci, 3 convoacă; conj. prez. 1 sg. să convoc, 3 să convoace; imper. 2 sg. afirm. convoacă

convoca (a ~) vb., ind. prez. 3 convoacă; conj. prez. 3 să convoace

convoca vb., ind. prez. 1 sg. convoc, 3 sg. și pl. convoacă; conj. prez. 3 sg. și pl. convoace

convoca (ind. prez. 3 sg. și pl. convoacă)

convoc, -voacă 3, -voace 3 conj.

CONVOCARE s. 1. v. chemare. 2. adunare, întrunire, reunire, strângere. (~ oamenilor la o ședință.)

CONVOCARE s. 1. chemare, invitare, invitație. (~ lor la direcție, la miliție.) 2. adunare, întrunire, reunire, slrîngere. (~ oamenilor la o ședință.)

CONVOCA vb. 1. a ține (A ~ o ședință.) 2. v. chema. 3. a aduna, a întruni, a reuni, a strânge. (I-a ~ pe toți ai săi.)

CONVOCA vb. 1. a chema, a invita, (înv., în Transilv. și Ban.) a conchema. (I-a ~ la direcție, la miliție.) 2. a aduna, a întruni, a reuni, a strînge. (I-a ~ pe toți ai săi.)