CONVOCAȚIÚNE, convocațiuni, s. f. (Rar) Convocare. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. convocation, lat. convocatio, -onis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CONVOCAȚIÚNE s.f. Convocare. [Cf. lat. convocatio, fr. convocation].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONVOCAȚIÚNE s. f. convocare. (< fr. convocation, lat. convocatio)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

convocațiúne s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. convocațiúnii; pl. convocațiúni
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*convocațiúne f. (lat. convocátio, -ónis. V. vocațiune). Acțiunea de a convoca. Hîrtie care conține o convocare: a primi o convocațiune. – Și -áție, dar ob. -áre.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink