CONVÍNS, -Ă, convinși, -se, adj. Care a dobândit o convingere, care are convingerea că...; încredințat; ferm, hotărât. – V. convinge.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CONVÍNS ~să (~și, ~se) 1) v. A CONVINGE. 2) Care are convingeri nestrămutate; încredințat. Celibatar ~. /v. a convinge
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CONVÍNS adj. 1. v. răspicat. 2. încredințat, sigur. (Era ~ că îl va înțelege.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*convíns, -ă adj. Pătruns de o ideĭe: conservator convins.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONVÍNGE, convíng, vb. III. Tranz. A face pe cineva să adopte o părere pe bază de dovezi și argumente, a-l face să recunoască ceva ca adevărat. ♦ Refl. A-și da seama, a recunoaște că ceva este într-un anumit fel, a se încredința de ceva. [Perf. s. convinsei, part. convins] – Din lat. convincere (după învinge).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de romac | Semnalează o greșeală | Permalink

A CONVÍNGE convíng tranz. (persoane) A face să se convingă. /<lat. convincere
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE CONVÍNGE mă convíng intranz. A ajunge să fie sigur (de ceva); a-și da seama; a se încredința. /<lat. convincere
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CONVÍNGE vb. III. tr. A face pe cineva prin probe, prin argumente etc. să recunoască adevărul sau să adopte o părere într-o anumită chestiune. ♦ refl. A-și da seama, a se încredința că ceva este într-un anumit fel. [P.i. convíng, perf.s. -insei, part. -ins. / < lat., it. convincere, după învinge].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONVÍNGE vb. I. tr. a face pe cineva să recunoască un lucru, să adopte o părere. II. refl. a se încredința de ceva. (< lat. convincere)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CONVÍNGE vb. 1. a decide, a determina, a face, a hotărî, a îndupleca, (înv.) a îndemna, a pleca. (L-a ~ să vină.) 2. a (se) asigura, a (se) încredința, (înv.) a (se) pliroforisi, a (se) siguripsi. (Voia să se ~ cu ochii lui.) 3. a se încredința, (fig.) a se pătrunde. (S-a ~ de însemnătatea sfatului primit.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

convínge (convíng, convíns), vb. – A face pe cineva să adopte o părere. Lat. convincere (sec. XIX), asimilat la conjug. lui a învinge. – Der. convicțiune, s. f. (înv.), înlocuit de convingere, s. f.; convingător, adj.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

convínge vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. convíng, perf. s. 1 sg. convinséi, 1 pl. convínserăm; part. convíns
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*convíng, -víns a -vínge v. tr. (lat. convincere, fr. convaincre. V. înving). Fac pe cineva să creadă ce spun eŭ. V. refl. Mă asigur, mă încredințez.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink