CONVINGĂTÓR, -OÁRE, convingători, -oare, adj. (Despre fapte, argumente etc.) Care convinge. – Convinge + suf. -ător.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

CONVINGĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și adverbial Care convinge; cu putere de convingere. Argument ~. Faptă ~oare. /a convinge + suf. ~tor
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CONVINGĂTÓR, -OÁRE adj. Care convinge, concludent. [< convinge + -(ă)tor].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONVINGĂTÓR, -OÁRE adj. care convinge; edificator. (< convinge + -/ă/tor)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CONVINGĂTÓR adj. concludent, decisiv, edificator, elocvent, grăitor, hotărâtor, ilustrativ, pilduitor, puternic, serios, solid, tare, temeinic, (rar) probant, vorbitor, (înv.) înduplecător. (O dovadă ~ oare; un exemplu ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

convingătór adj. m., pl. convingătóri; f. sg. și pl. convingătoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink