CONVÍCȚIE s. f. v. convicțiune.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CONVÍCȚIE s.f. v. convicțiune.
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*convicțiúne f. (lat. convíctio, -ónis. V. conving, victorie). Convingere. – Și -ícție.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink