CONVEXITATE, convexități, s. f. Însușirea de a fi convex; suprafață, formă, parte convexă (a unui lucru); proeminență. – Din fr. convexité, lat. convexitas, -atis.

convexitate sf [At: CĂLINESCU, E. O. I, 10 / Pl: ~tăți / E: fr convexité, lat convexitas, -atis] 1 Parte convexă a unui lucru. 2 Proeminență.

CONVEXITATE, convexități, s. f. Însușirea de a fi convex; suprafață, formă, parte convexă (a unui lucru); proeminență, umflătură. – Din fr. convexité, lat. convexitas, -atis.

CONVEXITATE, convexități, s. f. (În opoziție cu concavitate) Însușirea de a fi convex; suprafață, parte convexă (a unui lucru). Convexitatea dă lentilei posibilitatea de a refracta într-un anumit fel razele de lumină.

CONVEXITATE s.f. Însușirea de a fi convex; suprafață bombată ieșită în afară, convexă. [Cf. fr. convexité, lat. convexitas].

CONVEXITATE s. f. însușirea de a fi convex; suprafață bombată în afară; umflătură, proeminență. (< fr. convexité, lat. convexitas)

CONVEXITATE f. 1) Caracter convex. 2) Formă convexă; proeminență; protuberanță; ridicătură. /<fr. convexité, lat. convexitas, ~atis

convexitate f. starea lucrului convex.

*convexitáte f. (lat. convéxitas, -átis). Proprietatea de a fi convex. Parte convexă, bulbucătură.

convexitate s. f., g.-d. art. convexității; pl. convexități

convexitate s. f., g.-d. art. convexității; pl. convexități

convexitate s. f., g.-d. art. convexității; pl. convexități