conversa vi [At: STAMATI, D. / Pzi: ~sez / E: fr converser, lat conversare] 1 A sta de vorbă cu cineva. 2 A întreține o convorbire.

CONVERSA, conversez, vb. I. Intranz. (Ieșit din uz) A sta de vorbă, a întreține o discuție, a avea o convorbire, a discuta. Conversam și discutam ceasuri întregi literatură, artă și științe. GHICA, S. 250. A doua zi am petrecut-o mai toată conversînd cu Vilara. NEGRUZZI, S. I 309.

CONVERSA vb. I. intr. A vorbi cu cineva, a discuta, a susține o conversație. [< fr. converser, cf. lat. conversari].

CONVERSA vb. intr. a vorbi cu cineva, a susține o conversație. (< fr. converser, lat. conversari)

A CONVERSA ~ez intranz. A ține o conversație; a sta de vorbă; a convorbi; a discuta; a disputa. /<fr. converser

conversà v. a sta de vorbă cu cineva.

convers, ~ă a [At: DN³ / Pl: ~rși, ~e / E: fr converse, lat conversus] (D. judecăți, raționamente) Al cărui subiect poate fi transformat în atribut, sau invers, fără a schimba sensul judecății sau fără a altera adevărul ei.

CONVERS, -Ă adj. (Despre judecăți, raționamente) Al cărui subiect poate fi transformat în atribut sau invers fără a schimba sensul judecății sau a altera adevărul ei. [Cf. lat. conversus, fr. convers].

CONVERS², -Ă adj. (despre călugări) folosit la treburile gospodărești (în mănăstire). (< fr. convers, lat. conversus)

CONVERS¹, -Ă adj. 1. (despre judecăți, raționamente) al cărui subiect poate fi transformat în atribut, sau invers, fără a schimba sensul judecății sau a altera adevărul ei. 2. (bot.; despre organe) îndreptat, întors spre... (< fr. convers, lat. conversus)

*convérg, -vérs, a -vérge v. intr. (lat. con-vérgere, V. diverg). Tind spre acelașĭ punct: razele lentileĭ converg spre focar, drumurile converg spre oraș, opiniunile converg tot acolo (saŭ într’acolo). – Part. nu e uzitat.

*converséz v. intr. (fr. converser, a conversa, d. lat. con-versari, a trăi la un loc. V. vers). Convorbesc, vorbesc familiar cu cineva.

conversa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. conversez, 3 conversează; conj. prez. 1 sg. să conversez, 3 să converseze

conversa (a ~) vb., ind. prez. 3 conversează

conversa vb., ind. prez. 1 sg. conversez, 3 sg. și pl. conversează

convers adj. m., pl. converși; f. conversă, pl. converse

convers adj. m., pl. converși; f. conversă, pl. converse

convers adj. m., pl. converși; f. sg. conversă, pl. converse

conversez.

CONVERSA vb. v. discuta.

CONVERSA vb. a dialoga, a discuta, a vorbi, (livr.) a se întreține, (rar) a convorbi, (pop. și fam.) a sfătui, (înv. și reg.) a băsădi, (reg.) a povesti, (Ban.) a turvini, (înv.) a vorovi. (Au ~ despre toate.)

CONVÉRSĂ (< fr., lat.) s. f. (LOG.) Termen denumind concluzia unei interferențe imediate obținute prin operația de conversiune; rezultatul conversiunii.