contuzionáre s. f., pl. contuzionări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTUZIONÁ, contuzionez, vb. I. Tranz. A produce, a provoca o contuzie. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. contusionner.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A CONTUZIONÁ ~éz tranz. (persoane sau părți ale corpului lor) A supune unei contuzii; a trauma, provocând o contuzie. [Sil. -zi-o-] /<fr. contusionner
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTUZIONÁ vb. I. tr. A produce, a provoca o contuzie. [Pron. -zi-o-. / < fr. contusionner].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTUZIONÁ vb. tr. a provoca o contuzie. (< fr. contusionner)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

contuzioná vb. (sil. -zi-o-), ind. prez. 1 sg. contuzionéz, 3 sg. și pl. contuzioneáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink