CONTÚZIE, contuzii, s. f. Traumatism provocat prin lovire cu un obiect dur, care constă în strivirea țesuturilor profunde, fără ruperea tegumentului. [Var.: contuziúne s. f.] – Din fr. contusion, lat. contusio, -onis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTÚZIE ~i f. Leziune fără manifestare exterioară produsă de un șoc. ~ cerebrală. [Art. contuzia; G.-D. contuziei; Sil. -zi-e] /<fr. contusion, lat. contrusio, ~onis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTÚZIE s.f. Leziune provocată prin lovire. [Gen. -iei, var. contuziune s.f. / cf. fr. contusion, lat. contusio].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTÚZIE s. f. leziune tisulară provocată prin lovire. (< fr. contusion, lat. contusio)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

contúzie s. f. (sil. -zi-e), art. contúzia (sil. -zi-a), g.-d. art. contúziei; pl. contúzii, art. contúziile (sil. -zi-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*contuziúne f. (lat. contúsio, -ónis. V. contundent). Rană, vînătaĭe, lovitură, vătămare produsă de un corp contundent. – Și -úzie.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink