5 definiții pentru contrițiune
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
contrițiune sf [At: DN3 / Pl: ~ni / E: fr contrition] (Rar) Pocăință.
CONTRIȚIUNE s.f. (Rar) Durere profundă simțită în urma ofensării divinității; pocăință, căință. [Cf. fr. contrition, cf. lat. contritus – cuprins de remușcări].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CONTRIȚIUNE s. f. durere profundă simțită în urma ofensării divinității; pocăință, căință. (< fr. contrition, lat. contritio)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
contrițiune f. durere vie și sinceră de a fi păcătuit contra lui Dumnezeu.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*contrițiúne f. (lat. con-trítio, -ónis, zdrobire, d. térere, tritum, a zdrobi. V. treĭer). Teol. Întristare adîncă p. un păcat.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: contrițiune
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
contrițiunesubstantiv feminin
etimologie:
- contrition DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.