CONTRAVENIÉNT, -Ă, contravenienți, -te, s. m. și f. Persoană care săvârșește o contravenție. [Pr.: -ni-ent] – Din germ. Kontravenient. Cf. fr. contre-venant.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAVENIÉNT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Persoană care a comis o contravenție. [Sil. -ni-ent] /<germ. Kontravenient
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAVENIÉNT, -Ă s.m. și f. Cel care contravine unor dispoziții oficiale. [Pron. -ni-ent. / după fr. contrevenant, cf. germ. Kontravenient].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRAVENIÉNT, -Ă s. m. f. cel care săvârșește o contravenție. (< germ. Kontraveninte, după fr. contrevennant)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

contraveniént s. m. (sil. -ni-ent), pl. contraveniénți
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink