5 definiții pentru contratură

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONTRATURĂ, contrature, s. f. Tură1 inversă. – Contra1- + tură.

CONTRATURĂ, contrature, s. f. Tură1 inversă. – Contra1- + tură.

contratu sf [At: DEX2 / Pl: ~re / E: contra3 + tură] Tură inversă.

CONTRATU s. f. tură1 (1) efectuată în contratimp cu altă tură. (< contra1- + tură)

contratu s. f. Tură efectuată în contratimp cu altă tură ◊ „La cererea lui Gh. T, șoferița E.M. a fost repartizată în contra-tură cu el, pe aceeași basculantă. Fiecare îngrijește cu schimbul de fetițe.” Sc. 7 X 78 p. 4 (din contra + tură)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Intrare: contratură
contratură substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • contratu
  • contratura
plural
  • contrature
  • contraturele
genitiv-dativ singular
  • contrature
  • contraturei
plural
  • contrature
  • contraturelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

contratu, contraturesubstantiv feminin

  • 1. Tură inversă. MDA2 DEX '09 DEX '98 MDN '00
etimologie:
  • Contra- + tură MDA2 DEX '09 DEX '98 MDN '00

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.