5 definiții pentru contratură
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CONTRATURĂ, contrature, s. f. Tură1 inversă. – Contra1- + tură.
CONTRATURĂ, contrature, s. f. Tură1 inversă. – Contra1- + tură.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel_bufu
- acțiuni
contratură sf [At: DEX2 / Pl: ~re / E: contra3 + tură] Tură inversă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONTRATURĂ s. f. tură1 (1) efectuată în contratimp cu altă tură. (< contra1- + tură)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
contratură s. f. Tură efectuată în contratimp cu altă tură ◊ „La cererea lui Gh. T, șoferița E.M. a fost repartizată în contra-tură cu el, pe aceeași basculantă. Fiecare îngrijește cu schimbul de fetițe.” Sc. 7 X 78 p. 4 (din contra + tură)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
contratură s. f. → tură
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: contratură
contratură substantiv feminin
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
contratură, contraturesubstantiv feminin
etimologie:
- Contra- + tură MDA2 DEX '09 DEX '98 MDN '00