opțiuni
  • info

2 intrări

12 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONTRA3, contrez, vb. I. Tranz. 1. A contrazice. 2. (La box, scrimă, lupte, judo) A da o contră. 3. (La bridge) A se opune, a cere o amendă dublă. – Din fr. contrer.

CONTRA3, contrez, vb. I. Tranz. 1. A contrazice. 2. (La box, scrimă, lupte, judo) A da o contră. 3. (La bridge) A se opune, a cere o amendă dublă. – Din fr. contrer.

contra3 vt [At: FRÂNCU – CANDREA, M. 99 / Pzi: ~rez / E: fr contrer] 1 A contrazice. 2 (La box, scrimă, lupte, judo) A da o contră. 3 (La bridge) A cere o amendă dublă Si: a se opune.

CONTRA vb. I. tr. 1. A contrazice. 2. (La box, scrimă, lupte, judo) A da o contră. ♦ (La bridge) A se opune, a cere o amendă dublă. [< fr. contrer].

CONTRA3 vb. tr. 1. a contrazice, a riposta. 2. (box, scrimă, lupte, judo) a da o contră. ◊ (bridge) a se opune, a cere o amendă dublă. (< fr. contrer)

A CONTRA ~ez 1. tranz. 1) (persoane) A întrerupe, exprimând o opinie contrară; a contrazice. 2) sport (adversari) A supune unei contre. 2. intranz. (la bridge) A se opune, cerând o amendă dublă. /<fr. contrer

A SE CONTRA mă ~ez intranz. (despre adepții unor opinii, teze etc.) A discuta în contradictoriu (cu cineva); a se contrazice. /<fr. contrer

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

contra1 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. contrez, 3 contrează; conj. prez. 1 sg. să contrez, 3 să contreze

contra2 (a ~) vb., ind. prez. 3 contrează

contra vb., ind. prez. 1 sg. contrez, 3 sg. și pl. contrează

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CONTRA vb. v. contrazice.

contra vb. v. CONTRAZICE.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

contra, contrez v. t. (d. femei) a mișca din șolduri în timpul unui act sexual.

Intrare: contrat
contrat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • contrat
  • contratul
  • contratu‑
  • contrată
  • contrata
plural
  • contrați
  • contrații
  • contrate
  • contratele
genitiv-dativ singular
  • contrat
  • contratului
  • contrate
  • contratei
plural
  • contrați
  • contraților
  • contrate
  • contratelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: contra (vb.)
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • contra
  • contrare
  • contrat
  • contratu‑
  • contrând
  • contrându‑
 singular plural
  • contrează
  • contrați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • contrez
 (să)
  • contrez
  • contram
  • contrai
  • contrasem
a II-a (tu)
  • contrezi
 (să)
  • contrezi
  • contrai
  • contrași
  • contraseși
a III-a (el, ea)
  • contrează
 (să)
  • contreze
  • contra
  • contră
  • contrase
plural I (noi)
  • contrăm
 (să)
  • contrăm
  • contram
  • contrarăm
  • contraserăm
  • contrasem
a II-a (voi)
  • contrați
 (să)
  • contrați
  • contrați
  • contrarăți
  • contraserăți
  • contraseți
a III-a (ei, ele)
  • contrează
 (să)
  • contreze
  • contrau
  • contrară
  • contraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

contra, contrezverb

  • 1. (Despre persoane) A întrerupe, exprimând o opinie contrară. DEX '09 DN NODEX
    sinonime: contrazice
    • 1.1. reflexiv (Despre adepții unor opinii, teze etc.) A discuta în contradictoriu (cu cineva); a se contrazice. NODEX
  • 2. (La box, scrimă, lupte, judo) A da o contră. DEX '09 DN
  • 3. (La bridge) A se opune, a cere o amendă dublă. DEX '09 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.