CONTRASUBIÉCT, contrasubiecte, s. n. Melodie care apare concomitent cu subiectul unei fugi sau al altor lucrări polifonice. – Cf. fr. contre-sujet.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRASUBIÉCT s.n. (Muz.) Melodie care apare concomitent cu subiectul unei fugi sau al altor lucrări polifonice. [Pron. -biect, pl. -te. / după fr. contre-sujet].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRASUBIÉCT s. n. melodic care apare concomitent cu subiectul unei fugi sau al altor lucrări polifonice. (după fr. contre-sujet)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

contrasubiéct s. n. (sil. mf. -iect), pl. contrasubiécte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

contrasubiect, fragment melodic ce reprezintă o contrapunctare (v. contrapunct) a temei* în fugă* și care, cu excepția expunerii, neacompaniate, a temei la prima intrare (1), este concomitent cu tema. V. subiect; răspuns.
Sursa: DTM (2010) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink