CONTRASTÍV, -Ă, contrastivi, -e, adj. Care pune în evidență un contrast, care accentuează un contrast; contrastant, opus. – Din engl. contrastive.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRASTÍV, -Ă adj. (Rar) Care pune în evidență un contrast; care accentuează un contrast; contrastant. ◊ Gramatică contrastivă = gramatică urmărind descoperirea și explicarea divergențelor dintre două limbi. [Cf. engl. contrastive, fr. contrastif].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRASTÍV, -Ă adj. care pune în evidență, accentuează un contrast. ♦ (lingv.) analiză ~ ă = metodă care explică fenomenele lingvistice prin analiza diferențelor dintre limbi sau dintre situațiile apărute în aceeași limbă; gramatică ~ă = gramatică bazată pe analiza contrastivă. (< engl. contrastive, fr. contrastif)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRASTÍV adj. v. contrastant.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

contrastív adj. m., pl. contrastívi; f. sg. contrastívă, pl. contrastíve
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink