8 definiții pentru contrasens

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONTRASENS s. n. 1. Sens opus celui obișnuit (sau celui normal). 2. Lucru lipsit de sens. – Din fr. contresens.

contrasens sn [At: DA / Pl: ~uri / E: fr contre-sens cf non-sens] 1 Sens opus celui normal. 2 Lucru lipsit de logică. 3 Direcție opusă celei de mers.

CONTRASENS s.n. Sens opus celui normal. [< fr. contresens].

CONTRASENS s. n. sens opus. (< fr. contrasens)

*contraséns n. (fr. contresens). Rar. Sens contrar celuĭ natural, direcțiunea opusă: contrasensu uneĭ stofe (răspăr). Falsă interpretare a unuĭ text. Lucru opus logiciĭ, rațiuniĭ: purtarea luĭ e un contrasens. V. nonsens.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

contrasens s. n., pl. contrasensuri

Intrare: contrasens
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • contrasens
  • contrasensul
  • contrasensu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • contrasens
  • contrasensului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

contrasenssubstantiv neutru

  • 1. Sens opus celui obișnuit (sau celui normal). DEX '09 DN
  • 2. Lucru lipsit de sens. DEX '09
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.