contrasemnătură sf [At: DA ms / V: (înv) ~signat~ / Pl: ~ri / E: contra³ + semnătură după fr contresignature cf ger Kontrasignatur] 1 Semnătură pusă pe un act după semnătura organului ierarhic superior. 2 Semnătură a unui ministru alături de cea a primului-ministru sau a primului-ministru alături de cea a șefului statului, fapt care antrenează responsabilitatea guvernului.

CONTRASEMNĂTURĂ, contrasemnături, s. f. Semnătură pusă de un funcționar subordonat pe un act sau pe o scrisoare, alături de aceea a conducătorului autorității.

CONTRASEMNĂTURĂ s.f. Semnătură a unui funcționar subaltern pusă pe un act alături de semnătura celui de la care emană actul. [După fr. contreseing].

CONTRASEMNĂTURĂ s. f. semnătură a unui funcționar subaltern pusă pe un act alături de semnătura celui de la care emană. (după germ. Kontrasignatur)

CONTRASEMNĂTURĂ ~i f. Semnătură pusă pe un act semnat în prealabil de un organ ierarhic superior. /contra + semnătură

contrasemnătură f. semnătura celui ce contrasemnează.

contrasignătură sf vz contrasemnătură

*contrasemnatúră f., pl. ĭ (după fr. contreseing). Semnatura celuĭ ce contrasemnează.

contrasemnătură s. f., g.-d. art. contrasemnăturii; pl. contrasemnături

contrasemnătură s. f., g.-d. art. contrasemnăturii; pl. contrasemnături

contrasemnătură s. f. → semnătură