opțiuni
  • info

2 intrări

21 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONTRASEMNARE s. f. Acțiunea de a contrasemna și rezultatul ei. – V. contrasemna.

CONTRASEMNARE s. f. Acțiunea de a contrasemna și rezultatul ei. – V. contrasemna.

contrasemnare sf [At: DA ms / V: (înv) ~signare / Pl: ~nări / E: contrasemna] 1 Semnare a unui act alături de un organ ierarhic superior. 2 (Spc) Semnare a unui act de către un ministru alături de primul-ministru sau de către primul-ministru, alături de șeful statului.

CONTRASEMNARE s. f. Acțiunea de a contrasemna. Contrasemnarea decretelor Prezidiului Marii Adunări Naționale se face de către secretarul Prezidiului.

CONTRASEMNARE s.f. Acțiunea de a contrasemna. [< contrasemna].

CONTRASEMNA, contrasemnez, vb. I. Tranz. A pune semnătura pe un act semnat în prealabil de un organ ierarhic superior. – Contra1- + semna (după fr. contresigner).

CONTRASEMNA, contrasemnez, vb. I. Tranz. A pune semnătura pe un act semnat în prealabil de un organ ierarhic superior. – Contra1- + semna (după fr. contresigner).

contrasemna vt [At: MAIORESCU, D. II, 23/ V: ~signa / Pzi: ~nez / E: contra3 + semna] 1 A pune semnătura pe un act semnat în prealabil de un organ ierarhic superior. 2 (Spc) A semna ca ministru un act alături de primul ministru sau ca prim-ministru un decret alături de șeful statului, angajând astfel responsabilitatea guvernului.

contrasigna v vz contrasemna

contrasignare sf vz contrasemnare

CONTRASEMNA, contrasemnez, vb. I. Tranz. A-și pune semnătura pe un act, alături de aceea a conducătorului autorității. Primul secretar al Universității contrasemnează certificatele semnate de rector.

CONTRASEMNA vb. I. tr. A semna un act alături de cel de la care emană. [< contra- + semna, după fr. contresigner].

CONTRASEMNA vb. tr. a semna un act alături de cel de la care emană. (după fr. contresigner)

A CONTRASEMNA ~ez tranz. (acte, documente) A semna după o persoană mai înaltă în grad. /contra- + a semna

contrasemnà v. 1. a adăoga semnătura sa pe un act după cel ce l’a dresat; 2. a pune pe coperta unei scrisori numele expeditorului.

*contrasemnéz v. tr. (fr. contresigner). Semnez după cel de la care emană un act. Iscălesc ca funcționar pe plicu scrisoriĭ pe care o expediez.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

contrasemnare s. f., g.-d. art. contrasemnării

contrasemnare s. f., g.-d. art. contrasemnării

contrasemnare s. f., g.-d. art. contrasemnării

contrasemna (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. contrasemnez, 3 contrasemnează; conj. prez. 1 sg. să contrasemnez, 3 să contrasemneze

contrasemna (a ~) vb., ind. prez. 3 contrasemnează

contrasemna vb., ind. prez. 1 sg. contrasemnez, 3 sg. și pl. contrasemnează

contrasemnez.

Intrare: contrasemnare
contrasemnare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • contrasemnare
  • contrasemnarea
plural
  • contrasemnări
  • contrasemnările
genitiv-dativ singular
  • contrasemnări
  • contrasemnării
plural
  • contrasemnări
  • contrasemnărilor
vocativ singular —
plural —
contrasignare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: contrasemna
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • contrasemna
  • contrasemnare
  • contrasemnat
  • contrasemnatu‑
  • contrasemnând
  • contrasemnându‑
 singular plural
  • contrasemnează
  • contrasemnați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • contrasemnez
 (să)
  • contrasemnez
  • contrasemnam
  • contrasemnai
  • contrasemnasem
a II-a (tu)
  • contrasemnezi
 (să)
  • contrasemnezi
  • contrasemnai
  • contrasemnași
  • contrasemnaseși
a III-a (el, ea)
  • contrasemnează
 (să)
  • contrasemneze
  • contrasemna
  • contrasemnă
  • contrasemnase
plural I (noi)
  • contrasemnăm
 (să)
  • contrasemnăm
  • contrasemnam
  • contrasemnarăm
  • contrasemnaserăm
  • contrasemnasem
a II-a (voi)
  • contrasemnați
 (să)
  • contrasemnați
  • contrasemnați
  • contrasemnarăți
  • contrasemnaserăți
  • contrasemnaseți
a III-a (ei, ele)
  • contrasemnează
 (să)
  • contrasemneze
  • contrasemnau
  • contrasemnară
  • contrasemnaseră
contrasigna
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

contrasemnare, contrasemnărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a contrasemna și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Contrasemnarea decretelor Prezidiului Marii Adunări Naționale se face de către secretarul Prezidiului. DLRLC
etimologie:
  • vezi contrasemna DEX '09 DEX '98 DN

contrasemna, contrasemnezverb

  • 1. A pune semnătura pe un act semnat în prealabil de un organ ierarhic superior. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Primul secretar al Universității contrasemnează certificatele semnate de rector. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.