CONTRASEMNÁ, contrasemnez, vb. I. Tranz. A pune semnătura pe un act semnat în prealabil de un organ ierarhic superior. – Contra1 + semna (după fr. contresigner).
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
IoanSoleriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A CONTRASEMNÁ ~éz tranz. (acte, documente) A semna după o persoană mai înaltă în grad. /contra- + a semna
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CONTRASEMNÁ vb. I. tr. A semna un act alături de cel de la care emană. [< contra- + semna, după fr. contresigner].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CONTRASEMNÁ vb. tr. a semna un act alături de cel de la care emană. (după fr. contresigner)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
contrasemná vb., ind. prez. 1 sg. contrasemnéz, 3 sg. și pl. contrasemneáză
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*contrasemnéz v. tr. (fr. contresigner). Semnez după cel de la care emană un act. Iscălesc ca funcționar pe plicu scrisoriĭ pe care o expediez.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink