CONTRASEMNĂTÚRĂ, contrasemnături, s. f. Semnătura pusă pe un act după semnătura organului ierarhic superior. – Contra1 + semnătură (după fr. contreseing). Cf. germ. Kontrasignatur.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
IoanSoleriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CONTRASEMNĂTÚRĂ ~i f. Semnătură pusă pe un act semnat în prealabil de un organ ierarhic superior. /contra + semnătură
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CONTRASEMNĂTÚRĂ s.f. Semnătură a unui funcționar subaltern pusă pe un act alături de semnătura celui de la care emană actul. [După fr. contreseing].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CONTRASEMNĂTÚRĂ s. f. semnătură a unui funcționar subaltern pusă pe un act alături de semnătura celui de la care emană. (după germ. Kontrasignatur)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
contrasemnătúră s. f. → semnătură
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*contrasemnatúră [!] f., pl. ĭ (după fr. contreseing). Semnatura [!] celuĭ ce contrasemnează.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink