2 intrări
38 de definiții
din care- explicative (22)
- morfologice (12)
- relaționale (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CONTRARIA, contrariez, vb. I. Tranz. A supăra sau a surprinde pe cineva în mod neplăcut, făcând sau spunându-i ceva care se opune convingerilor, intențiilor sau așteptărilor, dorințelor sale. [Pr.: -ri-a] – Din fr. contrarier.
contraria vt [At: STAMATI, D. / P: ~ri-a / Pzi: ~iez / E: fr contrarier] 1 A face sau a spune contrariul a ceea ce spune sau face altul. 2 A se împotrivi cuiva. 3 A pune piedică. 4 A surprinde pe cineva în mod neplăcut. 5 A supăra pe cineva.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONTRARIA, contrariez, vb. I. Tranz. A supăra sau a surprinde pe cineva în mod neplăcut, făcând sau spunându-i ceva care se opune convingerilor, intențiilor sau dorințelor sale. [Pr.: -ri-a] – Din fr. contrarier.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
CONTRARIA, contrariez, vb. I. Tranz. A supăra sau a surprinde în mod neplăcut pe cineva, făcînd sau spunîndu-i ceva care se opune convingerilor, dorinței sau intențiilor sale. Vestea aceasta mă contrariază. ▭ Luminița trecuse de la durerea pe care voia s-o aline altuia, la nerăbdarea să nu fie contrariată ea. C. PETRESCU, Î. I 242. Ceva-ceva să-l fi contrariat, apoi striga [furios]. GHICA, S. 518. – Pronunțat: -ri-a.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONTRARIA vb. I. tr. A surprinde neplăcut pe cineva (făcînd sau spunînd ceva în contradicție cu convingerile, așteptările, dorința sau intenția sa). [Pron. -ri-a, p. i. 3,6 -iază, ger. -iind. / cf. fr. contrarier].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CONTRARIA vb. tr. a șoca, a surprinde neplăcut pe cineva (în contradicție cu convingerile, așteptările, dorința sau intenția sa). (< fr. contrarier)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A CONTRARIA ~ez tranz. (persoane) A surprinde neplăcut prin vorbe și prin fapte neașteptate și nedorite. [Sil. -ri-a] /<fr. contrarier
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
contrarià v. 1. a zice sau a face contrar altora; 2. a împiedica, a se opune: a contraria un proiect.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONTRAR, -Ă, contrari, -e, adj., adv., s. n., prep. 1. Adj. Opus, potrivnic. ◊ Noțiuni contrare = două noțiuni al căror obiect poate face parte cel mult din sfera uneia, dar poate lipsi din sfera ambelor. 2. Adv. Împotrivă, în contra, neconform cu... 3. S. n. (La pl.; în forma contrarii) Denumire dată noțiunii care desemnează laturi, însușiri sau tendințe ale obiectelor și proceselor opuse unele altora, astfel încât se exclud reciproc, această opoziție constituind forța motrice și conținutul principal al dezvoltării acelui obiect sau proces; (și la sg.) fiecare dintre termenii unei contradicții (1). 4. Prep. Contra, împotriva cuiva sau a ceva. [Var.: contrariu, -ie adj., s. n.] – Din fr. contraire, lat. contrarius.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CONTRARIU, -IE adj., s. n. v. contrar.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CONTRARIU, -IE adj., s. n. v. contrar.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
contrar, ~ă [At: NEGRUZZI, S. III, 247 / V: (înv) ~riu / Pl: ~i, ~e / E: fr contraire, lat contrarius] 1 a Opus. 2 a Deosebit. 3 a Vătămător. 4 a (Îs) Noțiuni ~e Noțiuni care se află într-un raport în care acceptarea uneia presupune înlăturarea celeilalte fără ca înlăturarea uneia să presupună acceptarea celeilalte. 5 av Împotrivă. 6 av Neconform cu... 7 a Potrivnic. 8 a Nefavorabil. 9 sn (Lpl; îf contrarii] Noțiune care desemnează laturi, însușiri sau tendințe ale obiectelor și proceselor opuse unele altora, astfel încât se exclud reciproc, această opoziție constituind forța motrice și conținutul principal al dezvoltării acestui obiect sau proces. 10 sn Fiecare dintre termenii unei contradicții. 11 sm (Trs; Buc; rar; după ger Gegner) Adversar. 12 pp Contra (3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
contrariu a, av, smf vz contrar
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONTRAR, -Ă, contrari, -e, adj., adv., s. n., prep. 1. Adj. Opus, potrivnic. ◊ Noțiuni contrare = noțiuni care se află într-un raport în care acceptarea uneia presupune înlăturarea celeilalte fără ca înlăturarea uneia să presupună admiterea celeilalte. 2. Adv. Împotrivă, în contra, neconform cu... 3.S. n. (La pl.; în forma contrarii) Denumire dată noțiunii care desemnează laturi, însușiri sau tendințe ale obiectelor și proceselor opuse unele altora, astfel încât se exclud reciproc, această opoziție constituind forța motrice și conținutul principal al dezvoltării acelui obiect sau proces; (și la sg.) fiecare din termenii unei contradicții (1). 4. Prep. Contra, împotriva cuiva sau a ceva. [Var.: contrariu, -ie adj., s. n.] – Din fr. contraire, lat. contrarius.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
CONTRAR2, -Ă, contrari, -e, adj. (Adesea urmat de determinări în dativ) Opus, potrivnic. V. deosebit. În caz contrar... ▭ (În forma contrariu) Cînd Caragiale a avut nevoie de un personagiu cu caractere deosebite, aproape contrarii lui Dragomir, lui Ion etc., atunci – lucru caracteristic – l-a luat dintre femei. GHEREA, ST. CR. III 118. Despotismul este contrar naturii omului în societate. BOLINTINEANU, O. 260. ◊ (Logică) Noțiuni contrare = noțiuni care se află în raport de contrarietate, acceptarea uneia presupunînd înlăturarea celeilalte, fără ca înlăturarea uneia să presupună admiterea celeilalte. «Dulce» și «acru» sînt noțiuni contrare. ◊ (Substantivat) «Bun» e contrarul lui «rău». – Variantă: contrariu, -ie, contrarii, adj.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONTRARIU2, -IE adj. v. contrar.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONTRAR, -Ă adj. Opus; potrivnic. ◊ Noțiuni contrare = noțiuni (sau judecăți) aflate în raport de contrarietate. ♦ (s.n.) Ceea ce este opus, potrivnic. // adv. împotriva, în contra; neconform cu... [Var. contrariu, -ie adj. / < lat. contrarius, cf. fr. contraire].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CONTRARIU s.n. Fiecare dintre cele două laturi, însușiri sau tendințe interne ale obiectelor și proceselor opuse unele altora. // adj. v. contrar. [< lat. contrarius, cf. it. contrario].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CONTRAR, -Ă I. adj. opus; potrivnic. ♦ noțiuni contrare = noțiuni (sau judecăți) în raport de contrarietate. II. s. n. ceea ce este opus, potrivnic. III. adv. împotriva, în contra. (< fr. contraire, lat. contrarius)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
CONTRAR1 ~ă (~i, ~e) Care se află în opoziție totală; advers; opus. Afirmație ~ă. /<fr. contraire, lat. contrarius
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
contrar a. 1. care e contra sau în opozițiune cu altul: ziua și noaptea sunt contrare; 2. nefavorabil: climă contrară sănătății.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*contrár, -ă și contráriŭ, -ie adj. (lat. contrarius). Opus, în potrivă: albu e contrar negruluĭ. Vătămător: seceta e contrară semănăturilor. Defavorabil: vînt contrar. Adv. În mod contrar.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*contrariéz v. tr. (lat. contrariare, d. contrarius, contrar; fr. contrarier). Mă opun vorbelor, actelor, voințeĭ cuĭva. Cauzez neplăcere: vorba ta mă contrariază. Împedec: vînturile contrariază mersu corăbiiĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
contraria (a ~) (desp. -ri-a) vb., ind. prez. 1 sg. contrariez (desp. -ri-ez), 3 contrariază, 1 pl. contrariem; conj. prez. 1 sg. să contrariez, 3 să contrarieze; ger. contrariind (desp. -ri-ind)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
contraria (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 contrariază, 1 pl. contrariem (-ri-em); conj. prez. 3 să contrarieze; ger. contrariind (-ri-ind)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
contraria vb. (sil. -ri-a-), ind. prez. 1 sg. contrariez, 3 sg. și pl. contrariază, 1 pl. contrariem (sil. -ri-em); conj. prez. 3 sg. și pl. contrarieze; ger. contrariind (sil. -ri-ind)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
contraria (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. contrariază, 1 pl. contrariem, ger. contrariind)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
contrar2 (opus) adj. m., pl. contrari; f. contrară, pl. contrare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
contrar3 (ceea ce este opus) s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
contrar1 (opus) adj. m., pl. contrari; f. contrară, pl. contrare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
contrar (ceea ce e opus) s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
contrar adj. m., pl. contrari; f. sg. contrară, pl. contrare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
contrar s. n., pl. contrarii; adj. m., pl. contrari, f. contrară, pl. contrare
- sursa: DMLR (1981)
- adăugată de tavi
- acțiuni
contrar.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
contrariez, -riază 3, -rieze 3 conj., -riam 1 imp., -riat prt., -riind ger., -riere inf. s.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CONTRARIA vb. a șoca, a vexa, (fig.) a izbi. (M-au ~ cele auzite.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CONTRARIA vb. a șoca, a vexa, (fig.) a izbi. (M-au ~ cele auzite.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CONTRAR adj., prep. 1. adj. advers, dimpotrivă, opus, potrivnic, (înv.) împotrivit, opozit. (În partea ~ a dealului.) 2. adj. invers, opus. (Sens ~ celui inițial.) 3. adj. antitetic, opus. (Se află pe poziții ~.) 4. adj. contradictoriu, divergent, opus, potrivnic, (rar) contrazicător. (Păreri ~.) 5. prep. contra, împotriva. (~ părerii curente.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CONTRAR adj., prep. 1. adj. advers, dimpotrivă, opus, potrivnic, (înv.) împotrivit, opozit. (În partea ~ a dealului.) 2. adj. invers, opus. (Sens ~ celui inițial.) 3. adj. antitetic, opus. (Se află pe poziții ~.) 4. adj. contradictoriu, divergent, opus, potrivnic, (rar) contrazicător. (Păreri ~.) 5. prep. contra, împotriva. (~ părerii curente.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: -ri-a
verb (VT211) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
- pronunție: contrarĭu
adjectiv (A109) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
contraria, contrariezverb
- 1. A supăra sau a surprinde pe cineva în mod neplăcut, făcând sau spunându-i ceva care se opune convingerilor, intențiilor sau așteptărilor, dorințelor sale. DEX '09 DLRLC DN
- Vestea aceasta mă contrariază. DLRLC
- Luminița trecuse de la durerea pe care voia s-o aline altuia, la nerăbdarea să nu fie contrariată ea. C. PETRESCU, Î. I 242. DLRLC
- Ceva-ceva să-l fi contrariat, apoi striga [furios]. GHICA, S. 518. DLRLC
-
etimologie:
- contrarier DEX '09 DEX '98 DN
contrar, contrarăadjectiv
-
- În caz contrar... DLRLC
- Cînd Caragiale a avut nevoie de un personagiu cu caractere deosebite, aproape contrarii lui Dragomir, lui Ion etc., atunci – lucru caracteristic – l-a luat dintre femei. GHEREA, ST. CR. III 118. DLRLC
- Despotismul este contrar naturii omului în societate. BOLINTINEANU, O. 260. DLRLC
- «Bun» e contrarul lui «rău». DLRLC
- 1.1. Noțiuni contrare = două noțiuni al căror obiect poate face parte cel mult din sfera uneia, dar poate lipsi din sfera ambelor. DEX '09 DLRLC DN
- «Dulce» și «acru» sunt noțiuni contrare. DLRLC
-
-
etimologie:
- contraire DEX '09 DEX '98 DN
- contrarius DEX '09 DEX '98 DN