contramarș sn [At: DA/ Pl: ~uri / E: fr contremarche] 1 Marșul pe care îl execută o trupă când își schimbă direcția. 2 Evoluția unei coloane care-și schimbă frontul.

* CONTRAMARȘ (pl. -șuri) sn. 🎖️ 1 Marșul unei armate în direcțiunea opusă aceleia către care se îndreptase întîiu ¶ 2 Evoluțiunea unei coloane care-și schimbă frontul [fr.].

CONTRAMARȘ, contramarșuri, s. n. Marșul pe care îl face o trupă cînd își schimbă direcția; evoluția unei coloane care-și schimbă frontul. – Fr. contremarche.

CONTRAMARȘ s.n. Marș al unei armate făcut în sens contrar celui în care s-a mers la început. [Cf. fr. contremarche].

CONTRAMARȘ s. n. 1. marș al unei armate în sens contrar celui în care s-a mers la început. 2. manevră reciprocă a două (grupuri de) nave care se deplasează pe drumuri paralele și de sens contrar. (< fr. contremarche)

CONTRAMARȘ ~uri n. Marș sau manevră executată de o unitate militară, când își schimbă direcția sau frontul. /<fr. contremarche

contramarș n. marșul unei armate opus celuia ce părea că voiește a face.

*contramárș n., pl. urĭ (fr. contre-marche). Arm. Marș militar în direcțiune opusă orĭ contrar altuĭ marș făcut orĭ proĭectat. Evoluțiunea uneĭ coloane care-șĭ schimbă frontu orĭ a unuĭ bastiment care-șĭ schimbă direcțiunea.

contramarș s. n., pl. contramarșuri

contramarș s. n., pl. contramarșuri

contramarș s. n., pl. contramarșuri