CONTRALOVITURĂ, contralovituri, s. f. Ripostă ofensivă executată de forțe militare importante, cu scopul nimicirii inamicului și al restabilirii apărării. – Contra¹- + lovitură (după fr. contrecoup).

contralovitură sf [At: CONTEMP., Seria II, 1951, nr 223 / Pl: ~ri / E: contra³ + lovitură după fr contrecoup] Contraatac (1).

* CONTRALOVITURĂ (pl. -turi) sf. Repercutarea unei lovituri, unei izbituri ¶ 2 Ⓕ Eveniment care se întîmplă de pe urma altuia [contra + lovitură după fr. contre – coup].

CONTRALOVITURĂ, contralovituri, s. f. Ripostă ofensivă în timpul apărării, executată de forțe militare importante, cu scopul nimicirii inamicului și al restabilirii apărării. – Contra¹- + lovitură (după fr. contrecoup).

CONTRALOVITURĂ, contralovituri, s. f. Ripostă ofensivă în timpul apăr arii, executată cu forțe mari (mai multe divizii), cu scopul de a distruge o grupare importantă de forțe inamice pătrunse în adîncimea dispozitivului apărării și de a restabili astfel integritatea pozițiilor de apărare.

CONTRALOVITURĂ, contralovituri, s. f. Ripostă ofensivă, în timpul apărării, executată de forțe militare importante, cu scopul de a da înapoi inamicul de pe pozițiile apărării pe care avansase. – Din contra¹- + lovitură (după fr. contrecoup).

CONTRALOVITURĂ s.f. (Mil.) Lovitură de răspuns în timpul apărării făcută cu forțe mari, pentru a distruge forțele inamice pătrunse în dispozitivul de apărare. [< contra + lovitură, după fr. contre-coup].

CONTRALOVITURĂ s. f. ripostă ofensivă în cadrul apărării, executată de o mare unitate operativă pentru a distruge forțele inamice pătrunse în dispozitivul de apărare. (după fr. contre-coup)

CONTRALOVITURĂ ~i f. mil. Respingere a ofensivei inamicului pentru restabilirea pozițiilor inițiale. /contra- + lovitură

contralovitură f. 1. repercutarea unui corp asupra altuia; 2. fig. eveniment ce rezultă indirect dintr’altul.

*contralovitúră f. (după fr. contre-coup). Repercusiunea unuĭ corp asupra altuĭa. Fig. Eveniment care e rezultatu altuĭa.

contralovitură s. f., g.-d. art. contraloviturii; pl. contralovituri

contralovitură s. f., g.-d. art. contraloviturii; pl. contralovituri

contralovitură s. f. → lovitură

contralovitură