CONTRALOVITÚRĂ, contralovituri, s. f. Ripostă ofensivă în timpul apărării, executată de forțe militare importante, cu scopul nimicirii inamicului și al restabilirii apărării. – Contra1- + lovitură (după fr. contrecoup).
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
IoanSoleriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CONTRALOVITÚRĂ ~i f. mil. Respingere a ofensivei inamicului pentru restabilirea pozițiilor inițiale. /contra- + lovitură
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CONTRALOVITÚRĂ s.f. (Mil.) Lovitură de răspuns în timpul apărării făcută cu forțe mari, pentru a distruge forțele inamice pătrunse în dispozitivul de apărare. [< contra + lovitură, după fr. contre-coup].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CONTRALOVITÚRĂ s. f. ripostă ofensivă în cadrul apărării, executată de o mare unitate operativă pentru a distruge forțele inamice pătrunse în dispozitivul de apărare. (după fr. contre-coup)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
contralovitúră s. f. → lovitură
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*contralovitúră f. (după fr. contre-coup). Repercusiunea unuĭ corp asupra altuĭa. Fig. Eveniment care e rezultatu altuĭa.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink