CONTRAINDICAȚIE, contraindicații, s. f. Împrejurare specială care interzice aplicarea unui tratament sau folosirea unui remediu, regim alimentar etc. – Din fr. contre-indication.

contraindicație sf [At: DA / V: (iuz) ~iune / Pl: ~ii / E: fr contre-indication] (Med) Interzicere a aplicării unui tratament sau a folosirii unui remediu, regim alimentar etc.

CONTRAINDICAȚIE, contraindicații, s. f. Împrejurare specială care interzice aplicarea unui tratament sau folosirea unui remediu, regim alimentar etc. [Pr.: -tra-in-] – Din fr. contre-indication.

CONTRAINDICAȚIE, contraindicații, s. f. Împrejurare specială care face vătămătoare aplicarea unui tratament sau folosirea unui remediu. – Pronunțat: -ți-e.

CONTRAINDICAȚIE s.f. Situație specială în care administrarea unui medicament sau aplicarea unui tratament devine vătămătoare. [Gen. -iei, var. contraindicațiune s.f. / după fr. contre-indication].

CONTRAINDICAȚIE s. f. situație (nedorită) în care aplicarea unei terapii provoacă prejudicii bolnavului. (< fr. contre-indication)

CONTRAINDICAȚIE ~i f. 1) Indicație contrară celei primite anterior. 2) med. Împrejurare care interzice aplicarea unui tratament sau folosirea unui remediu, regim alimentar etc. [Art. contraindicația; G.-D. contraindicației; Sil. -ți-e] /<fr. contre-indication

CONTRAINDICAȚIUNE s.f. v. contraindicație.

contraindicație (desp. -ți-e) s. f., art. contraindicația (desp. -ți-a), g.-d. art. contraindicației; pl. contraindicații, art. contraindicațiile (desp. -ți-i-); (farm.; med.) abr. c.i.

contraindicație (-ți-e) s. f., art. contraindicația (-ți-a), g.-d. art. contraindicației; pl. contraindicații, art. contraindicațiile (-ți-i-)

contraindicație s. f. (sil. -tra-in-) → indicație

contraindicație

contraindicație.