CONTRÁGERE, contrageri, s. f. Acțiunea de a se contrage și rezultatul ei. – V. contrage.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRÁGERE s.f. Acțiunea de a se contrage și rezultatul ei; contracție. [< contrage].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRÁGERE s. v. contractare, contracție, stricțiune.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

contrágere s. f. → tragere
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRÁGE, contrág, vb. III. Refl. (Despre două silabe învecinate) A se reduce la o singură emisiune vocalică (vocală sau diftong). – Din lat. contrahere (dupa trage).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE CONTRÁGE se contrág intranz. lingv. (despre vocale alăturate) A se uni, formând o singură emisiune vocalică. /<lat. contrahere
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRÁGE vb. III. refl. (Despre două vocale învecinate) A se reduce la o singură emisiune vocalică. ♦ (Med.; rar) A se contracta, a se strânge. [P.i. contrág. / < lat. contrahere, după trage].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRÁGE vb. I. refl. 1. (despre două vocale, silabe învecinate) a se reduce la o singură emisiune vocalică. 2. (med.) a se contracta. II. tr. a reduce o frază la o propoziție prin reducerea fiecărei propoziții la o parte din ea. (< lat. contrahere)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRÁGE vb. v. contracta.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A se contrage ≠ a se dilata
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

contráge vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. contrág, 1 pl. contrágem; part. contrás
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink