2 intrări
26 de definiții
din care- explicative (14)
- morfologice (7)
- relaționale (4)
- etimologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CONTRAFACERE, contrafaceri, s. f. Acțiunea de a contraface și rezultatul ei; reproducere frauduloasă, falsificare. – V. contraface.
CONTRAFACERE, contrafaceri, s. f. Acțiunea de a contraface și rezultatul ei; reproducere frauduloasă, falsificare. – V. contraface.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
contrafacere sf [At: DA ms / Pl: ~ri / E: contraface] Falsificare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONTRAFACERE, contrafaceri, s. f. Acțiunea de a contraface și rezultatul ei; reproducere frauduloasă, falsificare. V. imitație, plastografie.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONTRAFACERE s.f. Acțiunea de a contraface și rezultatul ei; fals. [< contraface].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
contrafacere f. 1. fapta de a contraface sau imita efecte publice, monede; 2. reproducere sau imitare frauduloasă a unei producțiuni sau opere străine; 3. falsificarea unei scrisori, a unei semnături.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*contrafácere saŭ contrafacțiúne f. (al doĭlea după lat. fáctio, -ónis, facere; fr. contrefaction). Rar. Imitațiune, falsificare. – Și -ácție.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CONTRAFACE, contrafac, vb. III. Tranz. A reproduce un document, un obiect, un preparat original în scop fraudulos, dându-l drept autentic; a falsifica. – Contra1- + face (după fr. contrefaire).
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CONTRAFACE, contrafac, vb. III. Tranz. A reproduce un document, un obiect, un preparat original în scop fraudulos, dându-l drept autentic; a falsifica. – Contra1- + face (după fr. contrefaire).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
contraface vt [At: MDA ms / Pzi: contrafac / E: contra3- + face după fr contrefaire] A falsifica.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONTRAFACE, contrafac, vb. III. Tranz. A reproduce cu scop fraudulos un document, un obiect, o lucrare sau scrisul cuiva; a falsifica. V. imita, plastografia. A contraface iscălitura cuiva. A contraface un medicament.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONTRAFACE vb. III. tr. A reproduce (un act, un document) în scopuri frauduloase prin imitație; a falsifica. [P.i. contrafac. / < contra- + face, după fr. contrefaire].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CONTRAFACE vb. tr. a reproduce un document, o operă de artă, un obiect în scopuri frauduloase; a falsifica. (după fr. contrefaire)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A CONTRAFACE contrafac tranz. (acte, adevăruri, obiecte de preț etc.) A denatura în mod intenționat, prezentând ca fiind autentic; a falsifica. /contra- + a face
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
contraface v. 1. a reproduce prin imitațiune; 2. a preface cu tot dinadinsul: a contraface semnătura.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*contrafác, -făcut, a -fáce v. tr. (după fr. contrefaire). Rar. Imitez, falsific: a contraface o marfă, o semnătură.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
contrafacere s. f., g.-d. art. contrafacerii; pl. contrafaceri corectat(ă)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
contrafacere s. f., g.-d. art. contrafacerii; pl. contrafaceri corectat(ă)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
contrafacere s. f. → facere
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
contraface (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. contrafac, 3 sg. contraface, imperf. 1 contrafăceam, perf. s. 1 sg. contrafăcui, m.m.c.p. 1 pl. contrafăcuserăm; conj. prez. 1 sg. să contrafac, 3 să contrafacă; imper. 2 sg. afirm. contrafă; ger. contrafăcând; part. contrafăcut
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
contraface (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. contrafac, 1 pl. contrafacem, 2 pl. contrafaceți; imper. contrafă, neg. nu contraface; part. contrafăcut
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
contraface vb. → face
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
contrafac.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CONTRAFACERE s. v. falsificare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CONTRAFACERE s. fals, falsificare, falsificație, plăsmuire. (Acest document este o ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CONTRAFACE vb. 1. v. falsifica. 2. v. denatura. 3. a falsifica, (pop. și fam.) a drege, (pop.) a preface. (~ băutura.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CONTRAFACE vb. 1. a falsifica, a plăsmui. (~ un document.) 2. a altera, a deforma, a denatura, a escamota, a falsifica, a măslui, a mistifica, a răstălmăci, (fig.) a silui, (înv. fig.) a sminti, a strîmba. (~ sensul, adevărul celor spuse de cineva.) 3. a falsifica, (pop. și fam.) a drege, (pop.) a preface. (~ băutura.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
contraface (contrafac, contrafăcut), vb. – A falsifica, a imita. De la face, după modelul fr. contrefaire.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT614) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
contrafacere, contrafacerisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a contraface și rezultatul ei; reproducere frauduloasă. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: fals falsificare falsificație plăsmuire
etimologie:
- contraface DEX '09 DEX '98 DN