CONTRADÁNS, contradansuri, s. n. Vechi dans cu mișcare vioaie, asemănător cu cadrilul; melodia după care se execută acest dans. [Var.: (înv.) contradánț s. n.] – Din fr. contredanse.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRADÁNS ~uri n. Dans vioi asemănător cadrilului. /<fr. contredanse
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRADÁNS s.n. Dans asemănător cadrilului, executat de obicei de șase perechi de dansatori așezați față în față; melodia acestui dans. [Var. contradanț s.n. / după fr. contredanse, it. contradanza].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRADÁNS s. n. dans cu mișcări vioaie, asemănător cadrilului, cu două sau patru grupe de dansatori așezați față în față; melodia corespunzătoare. (< fr. contredanse)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

contradáns s. n., pl. contradánsuri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*contradáns n., pl. urĭ (fr. contredanse, d. engl. country-dance, adică „dansu regiuniĭ”. Engl. country e fr. contrée și it. contrada, regiune, d. lat. contra, ca germ. gegend d. gegen). Dans care se dansează mergînd (cadril saŭ lancier). Melodia acestuĭ dans. – Contradansu a fost introdus din Anglia în Francia supt Ludovic XIV.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

contradans (‹ engl. country dance „dans țărănesc”), dans englez de origine populară care, spre sfârșitul sec. 17, se răspândește pe continent. Îl întâlnim mai ales în Franța (contredanse) unde a fost la modă în tot sec. 18. C. este un dans vioi, în măsura 2/4 sau 6/8 și cu formă binară* (fiecare secțiune putându-se repeta). C. a pătruns în muzica instr. (Ballard, 1699) și de operă* (Campra, Rameau). Mai târziu, Mozart și Beethoven au scris numeroase c. pentru orch. (în finalul Simfoniei „Eroica”, Beethoven introduce un c. pe care l-a compus în 1795).
Sursa: DTM (2010) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink