CONTRACURÉNT, contracurenți, s. m. Curgere în sensuri opuse a două fluide în contact pentru a realiza o interacțiune de natură fizică sau chimică între cele două fluide. – Din fr. contre-courant.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRACURÉNT ~ți m. fiz. chim. Curgere în sens opus; curent contrar. /<fr. contre-courant
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRACURÉNT s.n. Curgere în sensuri opuse a două fluide în contact pentru realizarea unui schimb de căldură sau de substanțe între ele. [După fr. contre-courant].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRACURÉNT s. m. curent de apă, de aer etc. care se deplasează în sens opus. (< fr. contre-courant)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

contracurént s. m., pl. contracurénți
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*contracurént n. (fr. contre-courant). Curent contrar. V. anafor.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink