3 intrări

40 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONTRACT, contracte, s. n. Acord încheiat între două sau mai multe persoane (fizice sau juridice), din care decurg anumite drepturi și obligații; act, înscris ce consemnează acest acord; convenție. ◊ Contract de muncă = contract încheiat de un salariat cu o întreprindere sau cu o instituție, prin care cel dintâi se obligă să presteze în favoarea celei din urmă o anumită muncă în schimbul unui salariu. ◊ (Fil.) Contract social = teorie care explică originea și natura statului pe baza unei convenții încheiate expres sau tacit între indivizii înșiși, între indivizi și suveran, între individ și comunitate. – Din fr. contrat, lat. contractus.

contract sn [At: ȘINCAI, HR. 132/8 / V: condrat, condract, ~at / Pl: ~e și (înv) ~uri / E: fr contrat, lat contractus] 1 Acord încheiat ca urmare a înțelegerii intervenite între două persoane fizice sau juridice, pentru crearea, modificarea sau stingerea unor drepturi și obligații în relațiile dintre ele Si: convenție, (înv) contractus. 2 (Ccr) Act scris ce consemnează acest acord Si: convenție. 3 (Îs) ~ de muncă Convenție încheiată de un salariat cu o întreprindere sau cu o instituție, prin care cel dintâi se obligă să presteze, în favoarea celui din urmă, o anumită muncă în schimbul unui salariu. 4 (Îs) ~ colectiv de muncă Convenție scrisă încheiată de instituție sau de o întreprindere cu propriii săi muncitori și funcționari, reprezentați de comitetul sindical. 5 (Îs) ~ social Teorie socială potrivit căreia statul ar fi apărut ca urmare a unei convenții prin care oamenii renunțau de bunăvoie la drepturile lor naturale în folosul unui organ suprem ce se obliga să le apere viața și proprietatea.

CONTRACT, contracte, s. n. Acord încheiat, ca urmare a înțelegerii intervenite între două sau mai multe persoane (fizice sau juridice), pentru crearea, modificarea sau stingerea unor drepturi și obligații în relațiile dintre ele; act, înscris ce consemnează acest acord; convenție. ◊ Contract de muncă = contract încheiat de un salariat cu o întreprindere sau cu o instituție, prin care cel dintâi se obligă să presteze în favoarea celei din urmă o anumită muncă în schimbul unui salariu. – Din fr. contrat, lat. contractus.

CONTRACT, contracte, s. n. Convenție, de obicei scrisă, încheiată între două părți cu scopul de a stabili ansamblul de obligații reciproce ale acestora, valabile într-un termen limitat. Oricine deține un imobil fără contract de închiriere sau fără chirie, va plăti, în contul chiriei, impozitul prevăzut. B. O. 1953. 2. Facem contract... se aliază două puteri... voi ne dați brazdă mai adîncă-noi vă vom da pine mai multă și mai bună. CAMILAR, TEM. 293. Domnu Iorgu Vasiliu trimite după Bogza și Cuțui, ca să vie să facă contract pentru brînză. SADOVEANU, B. 221. ◊ Contract de muncă = înțelegere scrisă sau verbală, potrivii căreia un angajat se obligă să presteze o anumită muncă, în schimbul unei remunerații. Dreptul de organizare al muncitorilor fusese desființat. Contractul de muncă-anulat. PAS, Z. IV 170. Contract colectiv (de muncă) = convenție scrisă, încheiată de o instituție sau o întreprindere cu muncitorii și funcționarii respectivi, reprezentați prin comitetul sindical. Contractul colectiv este o puternică armă mobilizatoare și organizatoare a muncitorilor, tehnicienilor, inginerilor și funcționarilor în lupta pentru îndeplinirea și depășirea planului de stat. REZ. HOT. I 203. Contractul colectiv, care îmbină interesele statului privind dezvoltarea economiei socialiste cu apărarea intereselor și cu grija pentru ridicarea continuă a nivelului de trai al celor ce muncesc, se dovedește a fi, an de an, un factor tot mai puternic de antrenare a muncitorilor și tehnicienilor în lupta pentru plan, pentru îmbunătățirea condițiilor de muncă și de trai. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2707. Contract bilateral v. bilateral.

CONTRACT s.n. 1. Convenție (scrisă) prin care două sau mai multe părți se obligă reciproc la ceva. ◊ Contract de muncă = înțelegere potrivit căreia cineva se obligă să presteze o anumită muncă în schimbul unei retribuții; contract colectiv (de muncă) = convenție scrisă încheiată de o instituție sau de o întreprindere cu muncitorii și funcționarii repectivi, reprezentați prin comitetul sindicatului. 2. Contract social = teorie idealistă potrivit căreia statul ar fi apărut ca urmare a unei convenții prin care oamenii renunțau de bunăvoie la drepturile lor „naturale” în folosul unui organ suprem, care se obliga să le apere viața, securitatea și proprietatea. [Pl. -te, -turi. / < lat. contractus, cf. fr. contrat].

CONTRACT s. n. 1. convenție, înțelegere scrisă prin care două sau mai multe părți se obligă reciproc la ceva. ♦ ~ de muncă = contract potrivit căruia cineva se obligă să presteze o anumită muncă în schimbul unei retribuții; ~ colectiv de muncă = contract încheiat de o instituție sau întreprindere cu muncitorii și funcționații respectivi, reprezentați prin comitetul sindicatului; ~ economic = contract între două întreprinderi prin care o parte se obligă să livreze anumite produse, să presteze un serviciu sau să execute o lucrare, iar cealaltă să plătească prețul mărfii sau al lucrării, ori tariful serviciului efectuat. 2. teoria ŭlui social = teorie raționalistă potrivit căreia statul ar fi apărut ca urmare a unei convenții între oameni. 3. (bridge) număr de levate la care s-a angajat un jucător. (< lat. contractus, fr. contrat)

CONTRACT ~e n. 1) Acord stabilit între două persoane sau între două grupuri sociale; convenție. 2) Tratat internațional cu caracter bilateral sau multilateral; convenție. /<fr. contract, lat. contractus

contract n. 1. convențiune între două sau mai multe persoane; 2. actul scris ce constată această convențiune: contract de vânzare, de căsătorie.

*contráct n., pl. e (lat. contractus, fr. contrat). Învoĭală, convențiune. Hîrtia pe care e scrisă această învoĭală. Contract de căsătorie, convențiune care regulează raporturile de interes între soțĭ. – Pop. condrat (ngr. kondráton, scris kontr-, d. it. contratto).

CONTRACTA, contractez, vb. I. I. Tranz. 1. A încheia un contract. 2. A lua asupra sa o obligație, a se îndatora la... ◊ Expr. A contracta o datorie = a face o datorie, a se împrumuta. 3. A se molipsi de..., a se îmbolnăvi de..., a lua o boală... II. 1. Tranz. și refl. A (se) strânge, a (se) zgârci2. 2. Refl. (Despre corpuri) A-și micșora dimensiunile în urma unui proces fizic sau tehnologic. – Din fr. contracter, lat. contractare.

contracta [At: CARAGIALE, M. 82 / Pzi: ~tez / E: fr contracter, lat contractare] 1 vt A încheia un contract. 2 vt A lua asupra sa o obligație sau o îndatorire. 3 vt (Îe) A ~ o datorie A se împrumuta. 4 vt (Îe) A ~ o căsătorie A se căsători. 5 vt (Frm) A lua de la cineva un obicei rău. 6 vt (D. un sentiment) A se naște. 7 vt (Șîe) A ~ o boală A se molipsi. 8-9 vtr A (se) strânge. 10 vr (D. corpuri) A-și micșora dimensiunile în urma unui proces fizic sau tehnologic Si: a contrage (2).

CONTRACTA, contractez, vb. I. I. Tranz. 1. A încheia un contract. 2. A lua asupra sa o obligație, a se îndatora la... ◊ Expr. A contracta o datorie = a face o datorie, a se împrumuta. 3. A se molipsi de..., a se îmbolnăvi de..., a lua o boală... II.1. Tranz. și refl. A (se) strânge, a (se) zgârci. 2. Refl. (Despre corpuri) A-și micșora dimensiunile în urma unui proces fizic sau tehnologic. – Din fr. contracter, lat. contractare.

CONTRACTA2, pers. 3 contractă, vb. I. Refl. 1. (Despre mușchi, p. ext. despre organe și corpul omenesc) A se strînge, a se micșora; a se zgîrci. Mușchii brațului se contractă. ◊ Tranz. Pe față i se citește... o senzație de dezgust care-i contractă tot corpul. CAMIL PETRESCU, T. II 575. 2. (Despre metale) A-și micșora dimensiunile (sub acțiunea frigului). Șinele drumului de fier se contractă în timpul iernii.Prez. ind. pers. 3 și: contractează (HOGAȘ, H. 90).

CONTRACTA2 vb. I. 1. tr., refl. (Despre mușchi) A (se) strînge, a (se) zgîrci. 2. refl. (Despre metale și alte materiale) A-și micșora dimensiunile. [P.i. 3 -tă. / < fr. contracter, cf. lat. contrahere, contractus – a strînge].

CONTRACTA vb. I. tr. 1. a încheia un contract. 2. a lua asupra sa o obligație. ♦ a ~ o datorie = a se împrumuta. 3. a se îmbolnăvi de... II. tr., refl. (despre mușchi) a (se) strânge, a (se) zgârci. II. refl. (despre corpuri) a-și micșora dimensiunile în urma unui proces fizic sau tehnologic. (< fr. contracter, lat. contrahere)

contract-angajament s. n. Contract cu funcție de angajament ◊ „Extinderea acordului global pe bază de contract-angajament; executarea de îmbrăcăminți asfaltice ușoare la 15 km de drumuri peste prevederile de plan.” R.l. 26 I 71 p. 5 (din contract + angajament)

A CONTRACTA3 contract tranz. A face să se contracte. /<fr. contracter, lat. contractare

A SE CONTRACTA se contractă intranz. (despre corpuri) A-și reduce dimensiunile sau volumul sub acțiunea unor factori fizici sau chimici. Mușchii se contractă. /<fr. contracter, lat. contractare

contractà v. 1. a face un contract sau convențiune cu cineva: a contracta o alianță; 2. a fi atins de o boală, a-și însuși apucăturile (mai ales rele), a face datorii; 3. a strânge cu putere: a contracta mușchii; 4. a micșora volumul cu apropierea părților: frigul contractează, căldura dilată; 5. a reuni două vocale sau două silabe spre a forma una singură: nu ai se contractă în n’ai.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

contract s. n., pl. contracte

contract-tip s. n., art. contractul-tip; pl. contracte-tip corectat(ă)

contracta2 (a ~) (a micșora; a strânge) vb., ind. prez. 3 contractă, imperf. 3 pl. contractau; conj. prez. 3 să contracte

*contract-tip s. n., art. contractul-tip (dar: contractul acesta tip); pl. contracte-tip

contracta2 (a ~) (a micșora, a strânge) vb., ind. prez. 3 contractă

contracta vb., ind. prez. 1 sg. contractez, 3 sg. și pl. (încheie un contract, își asumă, se molipsește) contractează, (se strâng(e), se micșorează) contractă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CONTRACT s. 1. v. înțelegere. 2. (JUR.) convenție, (înv. și reg.) zdelcă. (~ de vânzare-cumpărare.)

CONTRACT s. 1. acord, aranjament, combinație, convenție, înțelegere, învoială, învoire, legămînt, pact, tranzacție, (înv. și pop.) legătură, (pop.) tîrg, tocmeală, tocmire, (Munt.) prinsoare, (înv.) așezămînt, cuvînt, simfonie, sulf, șart, (arg.) șustă. (Conform ~.) 2. (JUR.) convenție, (înv. și reg.) zdelcă. (~ de vînzare-cumpărare.)

CONTRACTA vb. 1. (JUR.) a încheia. (~ o căsătorie.) 2. (MED.) a căpăta, a face, a lua, (pop.) a prinde. (A ~ o gripă.) 3. (FIZ.) (rar) a se contrage. (Metalul se ~ la rece.) 4. (FIZIOL.) a (se) retracta, a (se) strânge, a (se) zgârci. (Un țesut care se ~.) 5. v. chirci. 6. v. crispa.

CONTRACTA vb. 1. (JUR.) a încheia. (~ o căsătorie.) 2. a căpăta, a face, a lua, (pop.) a prinde. (A ~ o gripă.) 3. (FIZ.) (rar) a se contrage. (Metalul se ~.) 4. a (se) retracta, a (se) strînge, a (se) zgîrci. (Un țesut care se ~.) 5. a se chirci, a se ghemui, a se închirci, a se strînge, a se zgîrci, (pop.) a se ciuciuli, a se stîrci, (reg.) a se tîmbuși, (Olt., Ban. și Transilv.) a se zguli. (Se ~ de durere.) 6. a (se) crispa, a (se) încleșta, a (se) zgîrci. (Fața i se ~; furia îi ~ fața.)

A (se) contracta ≠ a (se) dilata

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

contract (contracte), s. n. – Acord încheiat între două sau mai multe persoane. Lat. contractus (sec. XVIII), sau din fr. contrat, cu influența lui act.Der. contractual, adj., din fr.; contracta, vb. din fr. contracter; contractant, s. m., din fr.; contracciu, s. m. (concesionar), probabil prin intermediul tc. kontrato, cu suf. -çi; contractil, adj. (contractabil); contracțiune, s. f. (contractare); contractură, s. f. (contractare).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CONTRÁCT (< germ., lat.) s. n. 1. (Dr.) Acord de voință între două sau mai multe persoane fizice sau juridice în scopul de a da naștere unor drepturi și obligații ori de a le transmite sau stinge; convenție. ◊ C. de muncă = c. încheiat de o persoană fizică cu o lată persoană fizică sau juridică prin care cea dintîi se obligă să presteze celei din urmă o anumită muncă muncă în schimbul unui salariu. ◊ C. economic = c. încheiat între două întreprinderi avînd ca obiect furnizarea de produse, executarea de lucrări sau prestarea de servicii. ◊ C. de autor = c. prin care un autor se obligă față de o instituție specializată în valorificarea dreptului de autor să cedeze, contra cost, drepturile de proprietate intelectuală în anumite condiții și pentru o perioadă limitată în timp. ◊ C. de căsătorie = act juridic al căsătoriei prin care se stabilesc, pe cale de tranzacție, raporturile patrimoniale dintre soți. 2. (FILOZ.) C. social = teorie care explică originea și natura statului pe baza unei convenții încheiate expres sau tacit între indivizii înșiși (Hobbes), între indivizi și și suveran (Locke), între fiecare individ și comunitate (Rousseau) și care constituie fundamentul ordinii civile.

Intrare: contract
contract1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • contract
  • contractul
  • contractu‑
plural
  • contracte
  • contractele
genitiv-dativ singular
  • contract
  • contractului
plural
  • contracte
  • contractelor
vocativ singular
plural
contract2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DN
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • contract
  • contractul
  • contractu‑
plural
  • contracturi
  • contracturile
genitiv-dativ singular
  • contract
  • contractului
plural
  • contracturi
  • contracturilor
vocativ singular
plural
condract
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
condrat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: contract-tip
contract-tip substantiv neutru
substantiv neutru compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • contract-tip
  • contractul-tip
plural
  • contracte-tip
  • contractele-tip
genitiv-dativ singular
  • contract-tip
  • contractului-tip
plural
  • contracte-tip
  • contractelor-tip
vocativ singular
plural
Intrare: contracta (micșora)
contracta1 (1 -t) verb grupa I conjugarea I
verb (VT3)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • contracta
  • contractare
  • contractat
  • contractatu‑
  • contractând
  • contractându‑
singular plural
  • contractă
  • contractați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • contract
(să)
  • contract
  • contractam
  • contractai
  • contractasem
a II-a (tu)
  • contracți
(să)
  • contracți
  • contractai
  • contractași
  • contractaseși
a III-a (el, ea)
  • contractă
(să)
  • contracte
  • contracta
  • contractă
  • contractase
plural I (noi)
  • contractăm
(să)
  • contractăm
  • contractam
  • contractarăm
  • contractaserăm
  • contractasem
a II-a (voi)
  • contractați
(să)
  • contractați
  • contractați
  • contractarăți
  • contractaserăți
  • contractaseți
a III-a (ei, ele)
  • contractă
(să)
  • contracte
  • contractau
  • contracta
  • contractaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

contract, contractesubstantiv neutru

  • 1. Acord încheiat între două sau mai multe persoane (fizice sau juridice), din care decurg anumite drepturi și obligații; act, înscris ce consemnează acest acord. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Oricine deține un imobil fără contract de închiriere sau fără chirie, va plăti, în contul chiriei, impozitul prevăzut. B. O. 1953, 2. DLRLC
    • format_quote Facem contract... se aliază două puteri... voi ne dați brazdă mai adîncă – noi vă vom da pîne mai multă și mai bună. CAMILAR, TEM. 293. DLRLC
    • format_quote Domnu Iorgu Vasiliu trimite după Bogza și Cuțui, ca să vie să facă contract pentru brînză. SADOVEANU, B. 221. DLRLC
    • 1.1. Contract de muncă = contract încheiat de un salariat cu o întreprindere sau cu o instituție, prin care cel dintâi se obligă să presteze în favoarea celei din urmă o anumită muncă în schimbul unui salariu. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Dreptul de organizare al muncitorilor fusese desființat. Contractul de muncă – anulat. PAS, Z. IV 170. DLRLC
    • 1.2. Contract colectiv (de muncă) = convenție scrisă, încheiată de o instituție sau o întreprindere cu muncitorii și funcționarii respectivi, reprezentați prin comitetul sindical. DLRLC DN
      • format_quote Contractul colectiv este o puternică armă mobilizatoare și organizatoare a muncitorilor, tehnicienilor, inginerilor și funcționarilor în lupta pentru îndeplinirea și depășirea planului de stat. REZ. HOT. I 203. DLRLC
      • format_quote Contractul colectiv, care îmbină interesele statului privind dezvoltarea economiei socialiste cu apărarea intereselor și cu grija pentru ridicarea continuă a nivelului de trai al celor ce muncesc, se dovedește a fi, an de an, un factor tot mai puternic de antrenare a muncitorilor și tehnicienilor în lupta pentru plan, pentru îmbunătățirea condițiilor de muncă și de trai. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2707. DLRLC
    • 1.3. Contract economic = contract între două întreprinderi prin care o parte se obligă să livreze anumite produse, să presteze un serviciu sau să execute o lucrare, iar cealaltă să plătească prețul mărfii sau al lucrării, ori tariful serviciului efectuat. MDN '00
    • 1.4. Contract bilateral. DLRLC
    • 1.5. filozofie Contract social = teorie care explică originea și natura statului pe baza unei convenții încheiate expres sau tacit între indivizii înșiși, între indivizi și suveran, între individ și comunitate. DEX '09 DN
  • 2. (Bridge) Număr de levate la care s-a angajat un jucător. MDN '00
etimologie:

contracta, contractverb

  • 1. tranzitiv reflexiv A (se) strânge, a (se) zgârci. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Mușchii brațului se contractă. DLRLC
    • format_quote Pe față i se citește... o senzație de dezgust care-i contractă tot corpul. CAMIL PETRESCU, T. II 575. DLRLC
  • 2. reflexiv (Despre corpuri) A-și micșora dimensiunile în urma unui proces fizic sau tehnologic. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    antonime: dilata
    • format_quote Șinele drumului de fier se contractă în timpul iernii. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic