CONTRACCÍU, -IE, contraccii, s. m. și f. (Înv.) Persoană care încheie un contract de concesiune; concesionar. – Contract + suf. -giu.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTRACCÍU s. v. concesionar.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

contraccíu s. m., art. contraccíul; pl. contraccíi, art. contraccíii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*contractánt, -ă adj. și s. (fr. contractant). Care face un contract, care contractează: părțile contractante, contractanțiĭ. – Pop. contracciŭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink