contrabaterie sf [At: DA / Pl: ~ii / E: fr contrebatterie] 1 (Mil) Tir de artilerie destinat să distrugă sau să neutralizeze artileria inamicului. 2 (Fig) Mijloc întrebuințat pentru a dejuca o intrigă.

CONTRABATERIE s.f. 1. Tir de artilerie destinat să distrugă sau să neutralizeze artileria inamicului. 2. (Fig.) Mijloc întrebuințat pentru a dejuca o intrigă, o urzeală. [Cf. fr. contrebatterie].

CONTRABATERIE s. f. 1. acțiune de foc executată de artileria proprie împotriva bateriilor inamicului. 2. (fig.) mijloc pentru a dejuca o intrigă, o urzeală. (< fr. contrebatterie)

CONTRABATERIE ~i f. Tip de artilerie îndreptată împotriva bateriilor de artilerie ale inamicului aflate în poziții de tragere. [Art. contrabateria; G.-D. contrabateriei; Sil. -ri-e] /<fr. contrebatterie

*contrabateríe f. (fr. contre-batterie). Baterie de tunurĭ opusă alteĭa.

contrabaterie s. f., art. contrabateria, g.-d. art. contrabateriei; pl. contrabaterii, art. contrabateriile (desp. -ri-i-)

contrabaterie s. f., art. contrabateria, g.-d. art. contrabateriei; pl. contrabaterii, art. contrabateriile

contrabaterie s. f. → baterie