opțiuni
  • info

2 intrări

10 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONTRAATACA, contraatac, vb. I. Tranz. (Mil.) A executa un contraatac. ♦ (Sport) A da o ripostă. – Din fr. contre-attaquer.

contraataca vt [At: DA ms / Pzi: ~tac / E: fr contre-attaquer] 1 A executa un contraatac. 2 (Spt) A da o ripostă.

CONTRAATACA, contraatac, vb. I. Tranz. A executa un contraatac. ♦ (Sport) A da o ripostă. [Pr.: -tra-a-] – Din fr. contre-attaquer.

CONTRAATACA, contraatac, vb. I. Tranz. A da o lovitură, printr-o ripostă ofensivă, inamicului pătruns în dispozitivul apărării, cu scopul de a-l nimici și de a restabili integritatea poziției de apărare.

CONTRAATACA vb. I. tr. A executa un contraatac. [După fr. contre-attaquer].

CONTRAATACA vb. tr. a executa un contraatac. (< fr. contre-attaquer)

A CONTRAATACA contraatac tranz. 1) (inamici) A lovi printr-un contraatac. 2) sport (advesari) A respinge printr-un contraatac. [Sil. -tra-a-] /<fr. contre-ataquer

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

contraataca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. contraatac, 2 sg. contraataci, 3 contraatacă; conj. prez. 1 sg. să contraatac, 3 să contraatace

contraataca (a ~) vb., ind. prez. 3 contraatacă

contraataca vb., ind. prez. 1 sg. contraatac, 3 sg. și pl. contraatacă; conj. prez. 3 sg. și pl. contraatace; ger. contraatacând

Intrare: contraatacat
contraatacat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • contraatacat
  • contraatacatul
  • contraatacatu‑
  • contraatacată
  • contraatacata
plural
  • contraatacați
  • contraatacații
  • contraatacate
  • contraatacatele
genitiv-dativ singular
  • contraatacat
  • contraatacatului
  • contraatacate
  • contraatacatei
plural
  • contraatacați
  • contraatacaților
  • contraatacate
  • contraatacatelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: contraataca
verb (VT10)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • contraataca
  • contraatacare
  • contraatacat
  • contraatacatu‑
  • contraatacând
  • contraatacându‑
 singular plural
  • contraatacă
  • contraatacați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • contraatac
 (să)
  • contraatac
  • contraatacam
  • contraatacai
  • contraatacasem
a II-a (tu)
  • contraataci
 (să)
  • contraataci
  • contraatacai
  • contraatacași
  • contraatacaseși
a III-a (el, ea)
  • contraatacă
 (să)
  • contraatace
  • contraataca
  • contraatacă
  • contraatacase
plural I (noi)
  • contraatacăm
 (să)
  • contraatacăm
  • contraatacam
  • contraatacarăm
  • contraatacaserăm
  • contraatacasem
a II-a (voi)
  • contraatacați
 (să)
  • contraatacați
  • contraatacați
  • contraatacarăți
  • contraatacaserăți
  • contraatacaseți
a III-a (ei, ele)
  • contraatacă
 (să)
  • contraatace
  • contraatacau
  • contraatacară
  • contraatacaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

contraataca, contraatacverb

  • 1. (termen) militar A executa un contraatac. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. sport A da o ripostă. DEX '09 DEX '98
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.