3 definiții pentru contraapel
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
contraapel sn [At: DA / Pl: ~uri / E: fr contre-appel] (Jur) Apel al cărui scop este de a controla exactitatea celui dintâi.
CONTRAAPEL s. n. (jur.) al doilea apel, revenire asupra primului apel. (< fr. contre-appel)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
*contraapél n., pl. urĭ (fr. contre-appel). Al doilea apel, făcut ca să-l verifice pe cel dintîĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: contraapel
contraapel substantiv neutru
| substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
contraapel, contraapelurisubstantiv neutru
- 1. Al doilea apel, revenire asupra primului apel. MDN '00
etimologie:
- contre-appel MDN '00
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.